Zacusca De Iarna
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Mi-a traznit pofta de o zacusca simplissima de mancat sub pom (daca as fi soarece, ca pomul e la fel de mare ca ala din tara liliputana.
Si cum aveam de toate cele, am recurs la varianta a mai buna si a mai simpla: kapia copti, vinete coapte (congelatorul sa traiasca), un dovleac placintar mic, copt, putina pasta de tomate si multa ceapa, plus ulei, nitica sare si piper si basta.
Am avut ambitia sa toc totul ad cutitum de la mos craciun, primii un santoku ceramic, am fost cuminte. Si mai mare asa, nu pasta, sa se simta.
Mi-au iesit patru borcane mici plus unul mare, minus ce am degustat, ca metoda, banal, am lasat ceapa taiata mare sa sticleasca la foc mic, am troznit si kapiatii taiati cand erau inca inghetati, apoi vinetele tocate si piureul de dovleac si, spre final, pasta de tomate.
Fireste, am demis din functia pe care o ocupau in oala de tuci sarmalele, ca parca nici o zacusca nu iese bine in altceva decat in tucio-fonta aia. V-am zis ca am pus si foi de dafin si piper? Ca nu mai stiu.
Cert e ca a iesit ce voiam, mare lucru face dovleacul ala chiar si cand nu fac numai zacusca de dovleac.
Cand scriam eu de zacustile mele la TV e MONK, little dog.
Prin ce corelatii facui nu stiu cum am ajuns sa imi amintesc de dragul de Gipi, un caine la fel de dificil ca si Casi, tot adunat de pe drumuri vai steaua lui si adus in stare de “vai ce frumos e”, tot cuminte la domiciliu, tot lasator de par si tot mancacios. Singura diferenta majora era ca Gipi, zis si “gipanu’” sau “gramajoara de cacatzei” era foarte posesiv, Doamne feri sa incerce cineva un gest, musca unu’ pe zi daca i se dadea ocazia, un caine de paza extraordinar.
Nu va lasati iinselati de aparentele cainelui prezentat de Disney, dalmatienii sunt agresivi, puternici si deloc prosti, zapacitul asta a invatat o droaie de giumbuslucuri, mai ceva ca Mihail caine de circ.
Asa ca ii dedic zacusca mea, el nu ar fi dat cu rororo, ar fi asteptat momentul propice sa fure sau sa sparga un borcan ca sa linga de pe jos, daca se poate, cu tot cu cioburi, in memoria unui caine destoinic, o poza:
Cred ca de la iarna mi se trage, ca a facut asta la revelioane, petreceri de firma, craciunuri si bairame, a fost odata si pom de iarna, s-a imbatat, a dansat, pacat ca l-a rapus cancerul care se pare ca si la caini e boala secolului.
rororo
