Virtutea Lunii_ Rabdarea
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Am observat in ultima vreme ca sunt din ce in ce mai irascibila. De fapt din fire sunt mai colerica (mai vulcanica, s-o spun ……..artistic) iar in liceu mai ales…tulai tulai dar mai apoi m-am autoeducat sa nu ma mai aprind atata si cugetam de trei ori inainte sa ma enervez o data. Cu alte cuvinte, intr-o vreme eram un monument de rabdare, respiram adanc si numaram in gand ca sa ma calmez iar apoi ma intrebam daca merita sa ma enervez. In 80 % din cazuri nu merita. In ultima, vreme am constatat ca, de fapt, nici lumea din jur nu te ajuta sa te pastrezi echilibrat. Toata lumea e grabita, toata lumea e nervoasa, mai nimeni nu se fereste sa te agreseze psihic de constata ca poate. Si poate nu stiati dar lipsa de rabdare are ca radacina apriga patima a maniei, unul din cele sapte pacate capitale. Lumea e plina de manie azi, o manie ascunsa la care e greu uneori sa-i dai de capat. Si atunci…
Si atunci m-am reintors la o dragoste veche, cartile. Am deja in vedere cateva texte despre virtutea rabdarii pe care vreau sa le citesc si la care vreau sa ma gandesc. Voi scrie despre ele si aici pe blog, daca voi stiti texte frumoase despre rabdare, poate va milostiviti sa mi le aduceti si mie in vedere. Si un prim text este cel de mai jos. In biblioteca mea, cumparata de ceva ani dar necitita, am gasit cartea cuviosului Paisie Aghioritul “Cuvinte duhovnicesti”, volumul I, pe care am luat-o la recomandarea unei prietene. M-a fermecat de la prima citire, si desi apreciez toate tipurile de indrumatori duhovnicesti – si cei mai aspri si cei mai blanzi caci fiecare are rolul lui – la suflet imi sunt mai ales acei parinti blanzi care varsa intelepciune, pace si liniste in fiecare fraza ce o rostesc. Iar cuviosul Paisie este un astfel de parinte. Dumnezeu sa-l odihneasca caci a trecut la cele vesnice de vreo 11 ani. Si apropo, frazele care nu sunt scrise in litere ingrosate, sunt in fapt observatii ale impricinatei.
“- Parinte, de ce astazi nu mai avem rabdare?
- Situatia de astazi nu ajuta lumea. Altadata viata era linistita si oamenii erau linistiti si aveau putere sa faca rabdare. Astazi toata aceasta graba care a intrat in lume i-a facut pe oameni nerabdatori. Mai demult stia oricine ca va manca rosii la sfarsitul lui iunie; nu-l preocupa aceasta. Astepta luna lui august sa manance pepeni. Stia ca la vremea cutare va manca smochine, la cealalta va manca pepene. Dar astazi ce se intampla? Merge in Egipt si aduce rosii mai devreme; nu vrea portocale, care au aceleasi vitamine. “Mai copile, fa rabdare si mananca altceva acum.” Nu, el merge in Egipt si aduce rosii. Vazand aceasta, au inceput si in Creta sa faca sere ca sa scoata rosii mai devreme. Si in cele din urma au facut pste tot sere, ca sa manance si iarna rosii. Se omoara ca sa faca sere cu tot felul de legume si zarzavaturi, ca sa aiba de toata in toata anotimpurile si sa nu mai astepte. (Totusi parintele nu considera aceste lucruri atat de grave caci, in continuare spune….)
Pana aici totul este in regula. Dar ei merg mai departe. Rosiile sunt verzi seara, iar dimineata le prezinta rosii si umflate. Am strigat la un ministru: “Sa zicem ca suntem de acord cu serele, ii spun. Dar sa bage hormoni ca fructele si rosiile sa se coaca intr-o noapte, iar cei ce au o sensibilitate hormonala, sarmanii, sa se imbolnaveasca?”. Au distrus si animalele. Ce pui de gaina, ce vitei! Cei ce sunt de 40 de zile ii fac cu hormoni sa arate de sase luni. Iar omul le mananca si ce castiga din aceasta? Mereu hormoni, ca vacile sa scoata mai mult lapte, iar dupa aceea producatorii nu-l mai pot vinde. Urmeaza greve, varsa laptele pe drumuri, pentru ca scade pretul, iar lumea bea lapte cu hormoni. Daca le-ar fi lasat asa cum le-a facut Dumnezeu, toate s-ar fi desfasurat normal, iar oamenii ar fi baut lapte curat. Lucruri fara gust, oameni fara gust, toate fara gust! Chiar si viata lor nu mai are gust acum. Intrebi copii tineri: “Ce iti place?”. “Nimic”, iti raspund. Ditamai voinicul! “Ce iti place sa faci?” “Nimic”. Unde ajunge omul? Crede ca va corecta pe Dumnezeu cu cele pe care le face. Noaptea o fac zi, ca gainile sa faca mai multe oua. Si vezi ce oua fac? Daca Dumnezeu ar fi facut luna sa lumineze ca soarele, oamenii ar fi innebunit. (Si daca nu innebunesc, sunt de fel mai deprimati. Imi povestea un prieten care traieste in Finlanda cat de agasanta poate fi o vara in care nu se intuneca deloc noaptea si o iarna cu cel mult patru ore de lumina naturala pe zi) Dumnezeu a facut noaptea ca oamenii sa se odihneasca. Dar acum, unde au ajuns?
S-a pierdut linistea de la oameni. Serele, vaccinurile la legume etc., acestea au dus lumea la lipsa de rabdare. Odinioara stiau ca au de mers atatea ore p jos pana la cutare loc. Daca unul avea picioare mai tari, ajungea putin mai devreme. Apoi au aflat carutele. Dupa aceea masinile, avioanele etc. Straduinta continua sa afle alte mijloace mai rapide. Au facut avioane cu care poti merge din Franta in America in trei ore. Dar daca merge cineva cu o astfel de viteza de la o clima la alta, chiar si numai schimbarea aceasta brusca ii va produce probleme. (Iep, despre dereglarile produse de fusul orar stie toata lumea) Graba, graba….Incet – incet, omul va intra in proiectil, va trage piedica, proiectilul va fi aruncat, va exploda si va iesi un nebun. Incotro credeti ca vor merge lucrurile? Inspre aceasta se indreapta lumea. Casa de nebuni.”
(cuviosul Paisie Aghioritul “Cuvinte duhovnicesti”, volumul I)
