Varzburger
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
In spiritul care, recunosc, pur si simplu ca idee, mi-a fost dat de McMici (care fie vorba intre noi, stiu ca v-am mai zis, au fost o porcarie infama si nu mai merita amintiti), am facut si refacut si o sa mai fac miciburgeri.
Conglomeratul de chefuri mi-a dat si ideea asta, amu burger cu varza sunt sigura ca exista undeva in lume, imposibil sa nu, dar mie imi troznise asa, ca daca as fi la un local unde as vrea sa iau o imbucatura buna, as vedea pe meniu miciburgeri si varzburgeri, cred ca ,i-ar fi usor sa ma hotarasc de care imi e mai mult chef. Da, stiu, mvai, oroare, grasime, mancare romaneasca nasoala si cu o chifla calda de la turc, bonus. Iaca, da.
Bineinteles ca ideea mi-a venit dupa o magnifica lectie la scoala despre felurile de baza in bucataria romaneasca unde am discutat, pe stomacul gol, despre fasole batuta, mamaliga in straturi, macaroane cu branza … ma durea stomacul pana in calcaie de foame si cei doi pasi pana in Billa (imi e comod sa parchez, se descurca de minune tipele de la casa de marcat si au destule produse bune, chit ca nu defileaza pleiada de producatori ca in Auchan, sunt suficiente) mi-au rasunat in creier numai cu nesanatati din astea cu care au crescut bunicii sau parintii nostri (mai ales parintii mei urbani): miiiici, miiiici. Ba nu … varza calitaaa, nuuuu, strigau fantomele in stomac, slana cu ceapa si branza de burduf, hai, de Ineu, treaca.
Pana la rafturi nu am concretizat ideile, insa dupa doua ture scurte, ca ale politicienilor prin scoala de bune maniere, am hotarat ce indes in papornitza. Chifla deja o aveam de la turc, stateau la cald in masina si ea si o pita buna.
Deci am pregatit ingredientele: carnat proaspat (de care va place voua, cei de la Billa sunt decenti, mai sprijina cate un E dar merg), slaninuta afumata (vi i-am mai laudat pe cei de la Panexion, da, raman in top cu produsele lor libere de chimicale, scumpe, drept e, dar bune), varza calita (doara nu era sa ma coc facand o oala de varza, luai o caserola mica, de-a gata), chifla si ardei iute, daca va place.
Demn de a sta langa un Micburger, l-am gatit in halul urmator pe domnul varzburger (nu am avut alta idee, sa traiti, cum sa spun unui burger cu varza si carnati):
Am scos carnea de carnat din matul care o proteja (stiu, unii muncesc sa o introbage acolo, eu ce sa le fac), am executat-o prin invartire si apasare si am impanat-o (o fi corect termenul? ca deja am mari dubii la termeni) cu slaninuta afumata. Am fript totul, mai intai pe partea cu slana. Am pus pe jumatate de chifla chifteaua rezultata, cealalta jumatate, scobita, am umplut-o cu varza calita.
Si jap, jap, dupa dulap, gata varzburgerul. Ardeiul nu am riscat sa il las in chifla, is nenorocire de iuti, i-am cules in drum spre casa de la cantina, de la mama Geta si stiu ca ard, toate bucatelele din mine stiu asta, ca luam contact nesexual cu ei zilnic.
Detaliu cu infulecaciune (imi dau cum pot aportul la stalcirea si dezbogatirea limbii romane, doar asa se vede ca sunt blogger culinar).
Este megabun. Da, fantastic, delicios, stiti voi. Amu imi screm creierii, oare ce chestie traditionala (cu ghilimele au ba) mai poate face fata unei chifle si se poate lipi unei denumiri de burger? Nu imi mai trozneste nici o idee, ideal ar fi sa fie ceva traditional din carne tocata, cu ceva alaturi care sa mearga in chifla (as face si varianta toast care cred ca e la fel de fericita) si se prepara rapid, deci exclus maritisul intre burger si musaca, nu merge nici carnat cu fasole, ca sare pasulea din chifla … idei?
A, apropos de toast, de fapt de acolo mi se trage, langa scoala e brutaria turcului care face o pita la tava exceptionala, de la mirosul ei imi cazuse cu tronc ideea de mic in toast pe care nu l-am mai executat, dar l-am mancat.
Cand am pofta de mici imi iau cate patru de la Billa, gata facuti, nu e cea mai ortodoxa cale, nici cei mai buni mici din lume, nici rai, cam dietetici asa, fix de o pohta si pot imparti si cu drogata, ca nu ii cad rau.
Apropos de drogata, i-am facut o zama buna, nu e pentru sensibili, e dietetica, cu mult dovlecel, legume, piept de pui si paste, da, nu arata bine, poza e din oala ei, dar stiti ce bun ii?
Printesa mea urbana, drogata, campioana la mancat viteza, mi-a rororo pentru flescaiala de mai sus care, o arata de spital, dar nu dauneaza grav sanatatii si miroase delicios pana si pentru un caine.
Sa vadem ce krauter si rozenkrantzu meu mai fac azi, ca am comanda de artilerie grea (da, ca de obicei): sarmale. Dom’le poti sa pui in X, Y sau in cruce felia de somon sau prepelita, pulpa de rata pe picaturi de emulsie, ficateii de hipopotam pe spuma de cartofi, dresingul verde pe pat de legume violet-turcoaz, sa reinterpretezi simfonia otetului balsamic amestecandu-l fusion cu sos de soia sau worcestershire sau ce mamelucii mei se mai poarta in ziua de azi in materie de potol de fitze care a ajuns din varful muntelui in ultima cantina, stiu eu pe unii carora daca le dai sarmale dimineata, la pranz si seara, nu zic nu. In detrimentul fitzelor adica.
Da, m-am gandit la sarmale + burger, ar merge o reinterpretare cu deconstructie, dar parca nu imi da ghes … orez cu pita? Mai exact, orez IN pita? Ma mai gandesc.
rororo
