Unic
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Il cheama Unic si e unic. In general imi este greu sa scriu despre lucruri pe care le cunosc putin, despre Unic stiu destul de putine. De cele putine ma voi lua imediat.
Deci despre cersetorul asta vorbim.
Ce pot sa va spun despre proprietara calului, putine, dar e tanara, frumoasa si il iubeste cum nu se iubesc oamenii intre ei. Am o poza dragalasa cu Raluca si calul lui Mos Craciun.
Dupa cum va spuneam, a fost o zi absolut splendida si totul pregatit pentru copii (trebuie sa triez bine pozele sa va arat unele fara implicatii). Soarele a fost cu noi toata ziua, campul era plin de ciocarlani, dar astea in alta povestire.
Ce pot sa va povestesc despre Unic, nu e mare lucru, dar, pentru ca este un exemplar absolut superb, pot sa va povestesc despre calul nostru de sport romanesc.
Stiu ca multi stiti cam care e ideea, doar vreau sa va dau niste detalii dintr-o carte care nu se gaseste asa usor, deci sunt spicuiti din Tehnologia cresterii cabalinelor si echitatie, carte scrisa de Georgescu, Lungulescu, Marcu si Ujica, deci meritele documentarii sunt ale domniilor lor.
La calul de sport romanesc s-a ajuns printr-o ameliorare a raselor autohtone locale, denumite primitive, cai adaptati zonei in care si-au dus traiul si si-au mancat malaiul.
Dupa anumite studii sunt diverse varietati si clasificari cu care nu o sa va plictisesc. In anii 80 si ceva (cred ca 88), CSR (calul de sport romanesc era o rasa in devenire, care nu a mai devenit, dar iarasi, nu deviem.
Incrucisarile complexe (trebuie stiut ca la cai nu ajunge o viata de om ca sa creezi o rasa omologata), prin anii 80 de la Jegalia, erau incadrate in sase grupe de jumatate sange, anglo arabi, jumatate de Plevna, Furioso North Star, jumatate arab, jumatate trapas romanesc, jumatate englez.
Da, stiu ca v-am pierdut, gospodacelor, eu scriu pentru mama lui Unic 
Materialul predominant a ajuns la un momdent dat (observatie personala) la niste cai destul de mici, culoarea vantului turbat. Dar, dupa cum se poate vedea pe Unic, nu mai stiu de prin anii 80 ce se intampla asa ca scriu doar istorie
CSR s-a dezvoltat strict pe aptitudini pentru calarie, datele din anii aceia fiind la alergare plata, galop, 2400 m cu 65 – 75kg in sa la 1’17, cu record national de 1’10”.
Cum nu stiu foarte multe carti ca in anii 80 care sa actualizeze datele, sau date de inregistrare, inainte de poze de final o sa concluzionez.
CSR este o rasa misto, superba, dulce, papusica, vioaie, marfa. Concluziile mele de specialist vin insotite de pozele cu Unic si mama lui.
Mama lui care e mititica, mititica, uitati cat e pe langa calul lui Mos Craciun.
Dupa cum va spuneam, sambata a fost o zi superba, aparatul nu a surprins cu adevarat cum a dat cerul la o parte norii pentru noi, Dumnezeu s-a inspirat nitel din Michelangelo.
Am si o marturisire de facut, vorba lui Jim Carrey in Liar Liar: “it was me”. Nu m-am putut abtine sa nu fac asta:
Ultimele doua poze sunt pentru Raluca, pentru ca i-am promis, greu nene de descalcit atatea poze in asa o zi agitata.
Astea sunt toate mamicule, cand ai timp sa imi dai detalii despre Unic, facem un update, sa ramana aici.
Ma gandeam acum, scriind, vedeti mai, asa cal, asa stapan, frumosi si mari la suflet, se vede in exterior.
Sper sa pot sa va arat cumva si copiii, imi pare rau ca nu va pot arata poze cu Mamma Mia dar mai am cateva simpatice. Fireste, tot de la Top CLass Riding Club.
rororo
