Un Fel De Maciu Picciu: San Salvador
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Exista un local in Chisinau – Uptown Cafe. Acolo se gateste bine. In acest post va voi vorbi de o specialitate a casei (exclusiva de altfel) – ciorba Maciu Picciu. Mentorii culinari ai acestui local pastreaza cu sfintenie reteta, nenumaratele tentative de a-i afla secretele dupa principul “cere si ti se va da” s-au soldat cu o evaziune amabila din partea purtatorilor de traditii culinare ai localului cu pricina. Nu exagerez cand zic ca supa asta merita un loc aparte in crestetul olimpului gastronomic supesc – este una dintre cele mai gustoase pe care le-a gustat Povestelnicul vreodata. Deaceea, in una din zile a fost realizat actul de spionaj al autorului: a intat in local in primul rand pentru a descifra componența supei. În al doilea – de a mânca. Asadar, urmeaza o interpretare subiectiva a retetei, care de altfel s-a apropiat foarte tare de gustul nativ al produsului rezultant. Recomand Maciu Picciu, dar ofer si posibilitatea de a incerca si “San Salvador” – numele oferit de Povesti Gustoase. De ce anume acest nume? Explic: este o supa pe cat de gustoasa, pe atat de salvatoare in momente stringente ale mahmurelii si nu este departe de Macciu Picciu (atat din pdv organoleptic, cat si geografic).
Pentru o ditamai cratita de supa (ca de supa asta nu te poti satura dintr-o farfurie) este nevoie de:
- 700g carne de vita, obligatoriu cu sistema de operare, adica cu OS
- 500g carne de porc, mai grasuta, si mai tocata
- 400g rosii pasate
- doi ardei dulci
- pastai proaspete de fasole
- o coada de praz
- o legatura de patrunjel
- o legatura de cozi de ceapa verde
- o lingurita pasta de tomate
- doua cepe mari
- 4 catei de usturoi, tocat marunt
- un varf lingurita seminte de chimen
- un varf lingurita rosmarin uscat
- doua boabe ienibahar
- doua foi de dafin
- cuisoare (un mugure sau doi)
- sare
- piper negru
Se gateste extrem de simplu.
Oasele se pun la fiert in primul rand, ca sa-si lase zeama si gustul de maduva. Dupa ce fierb vreo 10 minute se adauga si carnea taiata cubulete (de dimensiuni medii, cam 2.5 cm de latura). Cratita se lasa la foc mediu sa fiarba cam inca jumatate de ora, vedeti si voi cand vi se pune bine pe dinte (mai tinerica fierbe mai repede). Daca o scapati mai mult pe foc, nu e grav. Trebuie doar sa aveti grija sa scoateti spuma la timp (si cand incep a fierbe oasele, si repetat, atunci cand fierbe carnea).
Dupa ce va lamuriti cu spuma de la carne (cum am mai zis, se intampla chestia asta pana la fierbere), adaugati sare, doua foi de dafin, doua boabe de ienibahar, si asteptati sa se faca carnea.
Intre timp, pregatiti tocatura de porc. Eu am preferat s-o prepar singur din niste spate de purcel: am tot ucis in ea cu iataganul pana a iesit asta (daca aveti incredere in vanzator, o puteti cumpara gata tocata).
Aduagati in ea sare, si un mix din piper negru, cuisoare, rosmarin, seminte de chimen – toate macinate,
o ceapa tocata (alta o tocati la fel dar o lasati pentru mai tarziu, va merge direct in cratita)
si le expediati pe toate intr-o tigaie incinsa cu ulei (nu uitati sa aduagati si pasta de tomate la prajit).
Ardeti teaba asta, pe toate partile, si mai si lucrati cu spatula, ca sa desfaceti boturile de carne.
Cand vacuta a fiert suficient si a lasat toata zeama osului in cratita, e vremea sa adaugati rosiile pasate si usturoiul tocat (eu am dat prin blender niste rosii decojite si ursuroiul – am obtinut un mix aromat bun de intins pe paine, da’ n-am indraznit).
Dupa ce rosiile au fiert cam 20 minute, am adaugat continutul tigaii despre care a fost vorba adineaori, si am mai asteptat sa fiarba inca 10 minute, ca sa pun si cealalta ceapa.
Peste inca 5 minute am adaugat pastaile, ardeiii si prazul tocat.
Inca peste 7 minute am stins focul. Am lasat sa se mai combine sucurile, dupa care am servit in farfurii. Aici si-au jucat rolul patrunjelul si ceapa verde: le-am adaugat proaspete in farfuria din fața omului flămând.
Să fiți sănătoși, o pălincă de n-ar mai lipsi.
