Ultimele Zile De Vara, Primele Zile De Toamna
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Intotdeauna, la inceputul toamnei, am sentimente contradictorii: in primul rand, de tristete: cat de curand, ziua va fi din ce in ce mai mica, afara va fi rece si, ce mi se pare taaaaare trist, este ca dispare verdeata, florile, veselia naturii in general, lucru care mi se pare tare deprimant. Si sa fii deprimat nu e bine, asa ca musai sa cautam si parti bune: toamna aduce o explozie de culoare, nu mai e caldura aceea sufocanta de vara si, cu nitica ingaduinta de la doamna Natura, vom avea si o vreme blanda; iarna e vremea sa ne cuibarim in case, sa jucam jocuri de familie, sa cantam colinzi (brrrrrr, geruriiiiiiiiiiii!!!!). Ei, ati vazut? Sunt optimista sau ce?
Toamna asta aduce pentru noi si ceva schimbari…ohooooo! semnificative. In primul rand, merge Andrei la gradi. Scriu aceste randuri si nu-mi vine sa cred: Andrei merge la gradi. E baiat mare acum. Cred ca e momentul caci in ultima vreme, e tot mai doritor de companie de varsta lui. Cand se vede in preajma altor prichindei parca prinde aripi. Revin: spuneam deci ca e o schimbare mare, nici nu mi-e clar pentru cine e mai mare, pentru mine sau pentru el. Cand am inceput a ma gandi la ce implica toamna asta, prima oara m-am panicat: uau, va trebui sa ne sculam foarte de dimineata, uau, va trebui sa facem nu stiu cate cumparaturi, uau….Apoi mi-am dat seama ca-s caraghioasa. Atata gramada de lume face acelasi lucru si se descurca. Trebuie musai nitica organizare. Si astfel am inceput a incropi mental (deocamdata), un fel de rutina cu ajutorul careia sa nu ne grabim, sa nu ne enervam, sa fim gata totdeauna la timp, sa….sa….sa…. Saptamana viitoare, o pun in aplicare chiar daca nu incepe gradi inca, nitica repetitie si revizuire nu strica.
A doua schimbare majora e legata de mine: la un moment dat toamna asta ma intorc la lucru. Cu ceva luni inainte de a face Petrica doi ani, asta este, acum e momentul, n-are rost sa ne incurcam pentru cateva luni. Ma gandesc cum eram cand am plecat in concediul prenatal si-mi dau seama ca parca sunt la ani lumina de acea persoana. O prietena ma asigura ca o data intoarsa va fi ca si cum nu am plecat niciodata. Probabil. Cert este ca-mi dau din nou seama de importanta organizarii. Si desi mi se ridica parul maciuca numai la gandul unei rutine stricte si enervante, stiu ca doar aceasta ma va ajuta sa le fac pe toate si sa mai ramana si nitel timp pentru mine. Sa am timp sa fac curat, sa fac mancare, sa ma pregatesc pentru servici dar si sa am timp ca sa ma joc cu copiii mei, sa ma rog, sa bloguiesc, sa vorbesc cu voi, prietenii nostri, sa fac o prajitura, sa testez o noua reteta, sa planific un Craciun cat mai frumos. Vedeti pentru cate lucruri merita sa lupt pentru acel timp? Sper sa nu dezamagesc – in primul rand, pe mine insami.
Si acum ca tot vorbeam de retete, iote ce am pregatit zilele acestea, drept sa va spun e o reteta atat de simpla incat am avut retineri sa o postez separat ca o sa ziceti: Uite si la asta cu ce banalitati ne plictiseste! Dar n-am rezistat sa nu va povestesc putin despre aceasta reteta atat de simpla, atat de rustica, atat de mediteraneana, atat de…fresh: rosii taiate felii mai groase se pun in strat dupa care urmeaza un strat de branza feta, felii groscioare, inca un strat de rosii, inca unul de branza si tot asa pana umplem vasul (care nici nu era mare), punem sare, piper, presaram maghiran, stropim deasupra cu ulei si bagam la cuptorul incins pana cand rosiile se inmoaie si se rumenesc, branza se inmoaie si face crusta. Se serveste stropita cu iaurt si cu paine prajita alaturi (pentru cine nu e la dieta ca mine). O bunatate ca de sfarsit de vara!
O toamna fructuoasa va doresc!
