Turul Bucatariei
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Ce-mi veni? Pai mai multe, o iau punctual:
- o mie de belele, ma iertati, toate in curu’ babei mele, adicatalea musai dentist azi, asa ca o sa mananc fix poate niste piure, nu am chef sa vaz potol dar am chef de pus poze;
- am urmarit seria kitchen tour de pe use real butter;
- m-a impresionat lejeritatea unora care sunt cei mai importanti bloggeri culinari din lume, adicatalea, da, am spatiu de depozitat, da, se pune praf, da, cainii si pisicile se plimba prin bucatarie, da, am bucatarie smechera pe care o muncesc sau, da, am bucatarie anarhica (ca a mea).
Atata am trait cu spaime, cum bine a observat zuza, mvai draga, la mine nu e totul bec precum la cutare si cutare, nu sunt numai scule de scule si aparate care se invart dupa soare in locuri bine marcate (nu ca e ceva rau in asta, doamne fereste), ba mai mult, m-a secat cand mi s-a spus ca daca e cainele asociat cu pozele de potol e nasoala treaba.
Iaca la altii nu e si, ma gandesc eu ca pe undeva atatea pseudosensibilitati de la cei trecuti din opinci in palmierul de la Mamaia ne trag in jos. Asa ca fara a dezvalui mari chestiuni intime legate de persoana mea, eu cred ca va pot arata bucataria. Ma rog, pentru aia de peste balta e mai mult chicineta, nici nu stiu daca are mai mult de 4mp, habar nu am, asa ca anarhia mi se datoreaza in totalitate.
E dezordinea mea ordonata in care (mai nou e si necesar) ne putem orienta cu ochii inchisi.
Multe din cele de pe acolo sunt vintage, au varsta blocului, inclusiv fereastra, ca am schimbat doar doua de la apartament, pe rand, bucataria e ultima, de aia canci si lumina, dar dupa bujet nene Iancule.
In primul rand, cu mici exceptii, am totul in aer, deci e un mic dezavantaj ca trebuiesc toate clatite, desi la noi nu e mare praf, e un avantaj ca sunt la indemana toate cele.
Blat de lucru nu am, adica am vreo trei, de inaltimi diferite, dupa ce am incropit ce am incropit, produsele IKEA al carei firme sunt anti-fan declarat au ajuns la mine prin imprejurari misterioase, prietenii stiu.
Gresia e de exterior si pusa pe mult ciment, ca tot scap chestii si pana acum era franjuri, faianta a fost aleasa dupa modelul: cea mai ieftina si anti-jeg, chestie care prezinta dezavantajul ca ma pacaleste si pe mine cate odata.
Nu stiu de unde s-au adunat atatea manusi de bucatarie (noroc cu pozele, ca azi le zbor), ca folosesc numai patratele alea de silicon. Sub blatul albastru se afla o serie de vase de gatit, langa masina de spalat rufe care cred ca implineste vreo 15-16 anisori, maine poimaine face majoratul.
Fundul de lemn Armani il stiti.
Blatul doi, de la chiuveta e protejat nitel, se zgarie ca naiba, nici nu e inox ce zic aia de la IKEA ca e inox, e otel eloxat. In dulap am pahare si castronele, muulte castronele, deasupra e colectia mea de halbe, minus vreo doua sparte. Imi plac halbele, fie ele si goale.
Pe aragaz, cu capacul pus, mai prind cate o raza de lumina sa mai trag cate o poza, aparatul atarna langa unul din locurile in care s-au adunat condimentele (mai sunt vreo trei rafturi), iar chestia aia rosiatica de langa suportul de cutite (alea sunt cele mai folosite, doua Zwilling, ceramicul, unul al alui batrn, care ii place lui, unul pentru unt, unul de Toledo, restul sunt in sertare) este un soi de mini-gunoi pentru coji si resturi mici de la curatat fructe si legume, ca sa nu ma aplec mereu la cosul mare, pe motiv de spinare.
In sertarele alea de la Eboda (marfa retrasa, ca era defecta, am dres-o la strung), am asa, pe sertare: paine si derivate, tacamuri, chestioare mici (forma de tarte, scobitori, pungi, naiba sa le ia, tot feluri, destul de putine, ca e jumatate gol sertarul), medicamente umane (ale cainelui sunt pe raftul mare ala in care cica fac ordine azi, din poza 1) si sertarul cu scule minim trebuincioase, set de chei, cuttere, scotch, surubelnite, sublere, ce kila mea mai e nevoie pe la casa omului. Numai cele de uz imediat, restul sunt in alta parte.
In poza doi de mai sus e camara, cu diverse alimente si vase, pare dezordine, dar nu e, mai am si o debara unde tin ustensilele folosite rar dar pe care le pastrez, ca-s cadou, tajine, raclette, vasul de fondue, masina de tocat electrica, din astea.
Cateva din halbele mele (e prea sus sa ma urc sa le prind pe toate, unele stau pe suportul rotativ ala ca la chinezi, mai am unul de marmura in poza cu fructele, trebuia sa ma agat si eu de ceva de la Carrara si e vag util fara sa ocupe loc, na, ma scuz si eu acum ca mai cheltui si pe prostii).
Frigiderul e pe hol, din motive tehnice filtrul e pe tava, pe frigider e lista cu ce e in congelator si alte chestii de rezolvat urgent.
La indemana cele chiar de interes international, diverse tipuri de sare, piper, ulei de masline (in sticla de Cola, da, scos din bidon). Si cum vazui ca fetele au pozat si cartile de bucate, va imaginati ca nu am loc de ele in chicineta mea, sunt la locurile marcate cu sageti in biblioteca a mare, da, inca nu am ajuns sa o reglez si pe ea, mi-e frica sa fac ordine in carti, rafturi si chiloti 
Si cum am redistribuit si spatiul cutiei de chibrituri numita sufragerie, de inchieiere, iaca si armata de bursuci, de straja.
Daca va pasioneaza ideea de a impartasi unde (si anume) e studioul de relaxare intim al fiecaruia, chit ca puteti pune si un fotoliu cu o lampa, cartile celelalte si farfuria cu fistic sau dulceata cu apa rece, va astept cu dezvaluiri neintime daca si numai daca aveti chef, poate dau si un premiu, in special celor ce detin animale, pasari, batracieni sau copii de companie Ninu? Ai tupeu?
rororo
