Tort Invelit In Fondant - Trauma
articol scris de Silvia20 blog silvia-unaalta.blogspot.com
Ok, e cazul sa deschid o noua categorie pe blog, si anume Traume, categorie pe care sper sa nu o populez cu prea multe postari...dar asta e realitatea, mai gresim, ca suntem oameni, se intampla asta si la case mai mari, stiu. Cine munceste, mai si greseste, pai nu ?... pai da. :)
Zilele trecute, pe 7 martie mai exact, fu ziua lui mami si m-am gandit eu sa-i fac un tort invelit in fondant. Ce poate sa fie asa de greu? ...ma gandeam eu. Mda... am cam dat-o in bara, mai ales la capitolul estetic, ce sa-i fac, accept cu seninatate faptul ca nu sunt inzestrata absolut deloc pe partea asta.
Buuuun, ma apuc de tort. Blatul, un pandispan clasic, reteta Laura Adamache, foarte simplu 7 oua, 210 zahar, 210 g faina, un vf cutit de sare. Am mixat ouale pana si-au triplat volumul, vreo 15 minute, am incorporat faina incet incet, apoi am copt in tava unsa si tapetata, 20 de minute, la 180 de grade. Am lasat blatul sa se raceasca in cuptor cu usa deschisa. L-am taiat apoi in 3. O pufosenie de nedescris. Inceputul parea promitator.
A fost randul fondantului, si pentru ca citisem pe alte bloguri ca se lucreaza foarte simplu, l-am ales pe cel facut din marshmallows. Am topit pe baie de aburi 250 g mm cu 4 linguri de apa. De la inceput chestia mi s-a parut foarte lipicioasa-dubioasa. Foaartee. Da am zis ca asa trebuie... Am pus pe blatul de lucru vreo 400 g zahar pudra fin, am rasturnat compozitia, si am inceput sa framant. Din clipa aceea a inceput dezastrul. Toata compozitia s-a lipit de mainile mele ingrozitor. Mainile mele erau tot una cu maglavaisul lipicios, si nici nu mai puteam sa adaug zahar. Cu chiu cu vai, dupa lupte seculare care au durat vreo 5 minute, m-am eliberat cat de cat, m-am spalat cu apa fierbinte, care a topit "dulceata" de pe mainile mele. Cu mainile curate, am pus din nou zahar pudra, a lot, si m-am infundat din nou in lipiciul acela afurisit. Tot nu mergea, tot eram lipicioasa si nu puteam lucra fondantul. Am zis ca nu ma mai spal ci o rog pe Raissa sa-mi dea sticla cu ulei, sa ma ung pe maini, sa pot lucra cum trebuie. Copila prinde sticla, ii scoate dopul, si o rastoarna pe jos...se uita cum curge uleiul pe jos, eu strig la ea sa ridice sticla, ea se blocheaza si nu mai stie ce sa faca, uleiul curge pe sub dulap si prin bucatarie...si pentru ca tabloul sa fie perfect bebe mic se apuca sa tipe din toti rarunchii. Eu, neputincioasa, si infipta in fondant, priveam si nu reactionam... Cumva s-a dezmeticit copila, a ridicat sticla, noroc ca doar 1/2 litru ulei s-a pierdut ... In timp ce impingeam cu un picior caruciorul piciului, am continuat sa framant minunea, am varsat tot zaharul ce era in punga - am folosit cam 1,300g zahar pudra- si cumva am obtinut o bila de fondant, dar tot lipicios era, nici vorba sa aduca a plastelina, cum era ideal. Am uns o folie cu ulei, am impachetat fondantul si l-am pus la rece. Imi doream o tigara pentru ca simteam ca explodez de nervi!!!! Dar m-am apucat sa sterg uleiul de pe jos, drept terapie ...
A doua zi, m-am apucat sa asamblez tortul, l-am insiropat, pus cremele, uns tortul cu un strat de unt. Urma sa asez fondantul... Trebuia sa-l intind cu sucitorul si apoi sa-l intind pe tort, frumos, uniform, fara bule de aer pe dedesubt. Dar cum sa intind eu chestia cea lipicioasa? Ca se lipea si de sucitor, si de blat... Am pus fondantul intre 2 foi de copt si l-am nivelat cat am putut, am intins o foaie total neuniforma iar cand am pus-o pe tort, n-a reusit sa-l inveleasca tot, se vedeau portiuni de blat, dar am carpit eu pe ici pe colo :D. Am facut si niste decoratiuni din fondant pe care le-am lipit cu albus de ou.
Inimioare vroiau sa fie, dar fondantul fiind moale si lipicios, s-au deformat ... O sa pun o poza cu tortul. :-D ca sa radeti! dar trebuie sa precizez ca de bun, a fost foarte bun.
In concluzie, cand mai vreau sa acopar un tort cu fondant, o sa am grija sa iau fondant de la Wilton, de-a gata! Parol!
