Tort Cu Blat Din Griş şi Nuci Cu Ciocolată
articol scris de martisor blog spoonschallenge.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Sau tort pentru Cristina pe care l-au mâncat alţii. Sau tort pentru tot felul de ocazii.
Pentru că da, când m-am apucat de el, mi-am zis că e pentru Cristina. Nu de alta, dar luni am tras-o de urechi şi i-am cântat Mulţi ani trăiască! Dar pentru ca între timp Cristina... s-a rătăcit prin nămeţi, tortul a ajuns să desfate cu totul şi cu totul alte papile gustative.
Am cinstit pe Oana şi Eliana, cărora le-am urat bine venit la mine - sau poate ar trebui să spun la noi - acasă, apoi am mâncat din aceeaşi bucată şi farfurie până n-am mai putut cu Karyn. Şi ghici te miri ce?! A mai rămas cât şi pentru Robert, special guest la ceai. Care de obicei nu mănâncă dulciuri cu nuci, alune şi alte seminţeturi. Dar cum aş putea eu fi refuzată?! Întrebare de 10 puncte :)
Cu alte cuvinte, Cristina, mulţumim că ne-ai lăsat să dăm iama în tortul tău! Să ştii că ne-a plăcut! Tu să trăieşti... că noi mai poftim la torturi! :D
Cum l-am făcut?! Nu prea complicat... Păcat totuşi c-am avut ceva probleme cu aragazul. De fapt, nu cu aragazul, cât cu tava pentru torturi. Şugubaţa s-a îmbătat de atâta aromă şi în loc să-mi păstreze zeama din tort, mi-a vărsat-o pe tava cuptorului. Nici ea n-a fost prea cuminte la atâtea grade, s-a gândit să se ardă. Ei, şi dacă tot s-a pus pe ars, de ce să nu scoată şi nişte fum cât să transforme casa în discotecă... Fetelor, regret că v-am afumat!
Aşadar:
- 3 căni de griş;
- 1 cană de făină;
- 1 cană de zahăr;
- 1 cană nuci pisate;
- 2 căni cu apă;
- un praf de copt sau chiar jumătate;
- 3 prafuri de nucşoară;
- 2 degete de margarina pentru uns tava.
Asta pentru blat.
Am amestecat totul în ordinea în care le-am enumerat, după care am răsturnat în forma unsă cu margarină, după cum spuneam. Şi am dat la cuptor. Cam 40 de minute, a se verifica cu scobitoarea.
După ce s-a copt, am scos blatul din cuptor, l-am lăsat să se răcească, apoi am înfins cuţitul în el. Pe orizontală. Cât să scot două foi.
Nici pe ele nu le-am lăsat în pace. Am pus într-o ceşcuţă sau ibric:
- o cană cu apă;
- vreo 80 de grame de zahăr;
- şi ceva esenţă de rom.
Nici prea multă, că se anulează gustul de nuci, după aceea. Am mai păţit eu aşa de la esenţe! M-am învăţat mai cumpătată la condimente... Am pus pe foc, a dat 2 clocote cât s-a topit zahărul, apoi am însiropat foile. Le-am lăsat deoparte să bea tot siropul până am făcut crema.
Deşi nu-mi plac deloc prăjiturile cu margarină, n-am prea avut încotro. Am făcut tot ce-am putut să o evit din cremă. Am pus, aşadar:
- 100g cioco amară (merge şi 200g, dacă ai);
- 100g margarină.
Am topit cioco la bain-marie, am amestecat apoi margarina până s-a topit. Şi pentru ca eu încălzisem prea mult cioco şi mă şi grăbeam, am dat la frigider cât am spălat vasele, ca să înceapă să se întărească mai repede.
Apoi am întins pe prima foaie, am presărat niscaiva bucăţi de nuci şi i-am pus capac. Peste - că nu puteam să-l las aşa, am mai pus ceva. Cred că am mai spus, mie nu-mi place frişca. Şi ca să mai umblu după una vegetală, nici că mi-a trecut prin cap. Am făcut altceva.
Am luat:
- 2 linguri de margarină;
- 1 linguriţă sau chiar două zeamă de lămâie - MUSAI - dă un gust super bun la final;
- jumătate linguriţă de coajă de lămâie rasă pentru cine are răzătoare bună, a mea nu prea vrea să se ascuţe singură;
- şi 1 cană sau chiar una jumătate de zahăr pudră.
Le-am amestecat pe toate, dar pe rând şi cu grijă. Zahărul puţin câte puţin pentru că trebuie să iasă o glazură subţire. Şi încă mie nu mi-a ieşit chiar perfectă. Dar bine că n-a observat nimeni! :D
După ce se ornează - eu cu felii de portocală - , se lasă tortul câteva ceasuri la frigider, şi apoi se împarte după numărul pofticioşilor. De când scriu la postul ăsta, mi s-a făcut o poftăăăăă. Bine că mai am o ultimă felie pentru mine. Deh, cine împarte, parte îşi face.
Dar shushh!! să nu mai ştie nimeni... :D
