Topa Topa Prin Altar
Sursa Topa topa prin altar
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Sambata a fost parastasul bunicilor mei (Dumnezeu sa-i odihneasca in pacea Sa!), am mers doar cu Andrei, Petrica a ramas cu buni`, partial si pentru ca vroiam sa fim amandoi in forma pentru musiu Anduta. V-am povestit acum ceva vreme ca la botezul lui Petrica, preotul l-a luat de mana si cu ceilalti copii de acolo au facut un ocol in biserica, prilej cu care Andrei s-a speriat de mama focului ( ce stii ce-o fi fost in capsorul lui) si urla in timpul slujbei. Ce nu v-am spus este ca de atunci n-am mai reusit sa-l ducem in nici o biserica, ajungeam doar pana la usa si de acolo, pa si pusi, se opunea, se punea pe smiorcaiala. Asa ca am zis ca sa mergem doar cu el, sa stam afara in curte cu randul daca nu vrea sa intre inauntru. Si, iete, na, acum n-a mai facut nazuri (poate si pentru ca nu era full de lume cum e in mod normal duminica dimineata), a stat destul de cumintel in bratele lui tati, s-a uitat la picturi, din cand in cand se mai trezea sporavaind ceva, noi ii faceam sssstt!, in fine, a fost mai mult decat cumintel, n-a rezistat pana la finalul parastasului si a zbughit-o afara, a dat ocol bisericii de cateva ori cu noi dupa el, a explorat, a cercetat...in fine, nimic neobisnuit.
Cand toata lumea era in fata bisericii si povesteau ca in familie la un pahar de vin si un colacel, i s-a nazarit lui Andreuta sa intre in biserica si...nu l-am mai putut scoate de acolo o buna bucata de vreme. Mergeam sa-l supraveghem cand eu cand iubi, mai erau si doua femei care stateau in strane la povesti cu preotul si cantorul chiar langa una din usile laterale. Se uitau si ei la sprintenelul, cum dadea tarcoale pe acolo, cum adulmeca icoanele de pe iconostas, l-a mangaiat frumos pe Arhanghelul Gavriil si a ras strengareste spre Maica Domnului. In fine, eu eram tot stresata sa nu se bage unde nu era cazul. Si in cele din urma s-a intamplat. A intrat topaind in altar, cu voia preotului care il privea binevoitor si amuzat. - Nu, nu, strig eu, Andrei, hai inapoi. - Lasati-l, face preotul, n-are nimic. - Sa nu strice ceva am zis eu. In fine, nu s-au dus sa-l scoata, mai iesea el, se intorcea inapoi si intr-un final apoteotic, a iesit si a intrat inapoi nici mai mult nici mai putin decat pe usile imparatesti, usa dubla din mijlocul iconostasului prin care - daca nu stiti - nu intra si iese decat preotul in timpul slujbei. Eu am inlemnit in timp ce preotul si ceilalti au ras amuzati si preotul i-a zis: - Mai fecior, preot te faci. Ba nu....mitropolit.
No, si uite asa, dupa ce a comis si isprava asta, a fost in final de acord strengarul sa iesim afara dar era cat pe ce sa fuga inapoi cand nu eram atenti, l-am prins si am plecat, nu de alta dar preotul incepuse Vecernia ori Andreuta clar vroia iar in altar. Oricum privindu-l mi-am amintit de o un exemplu frumos al parintelui Necula, l-am citit in cartea sa "Provocarile strazii" - erau in timpul slujbei si un copilas a inceput sa alerge prin fata usilor imparatesti si sa tipe, dar un tipat asa armonios melodc, normal toata lumea a sarit ca sa taca doar parintele Necula le-a atrasa atentia ca : "Sa nu va inchipuiti ca suntem altfel in Imparatia lui Dumnezeu, decat niste pustani alergand in cerc si strigand: Mi-e foame! Mi-e sete! Da-ne curent! Da-ne pensii mari! Da-ne salarii! Da-ne burse! Tot niste copii in Biserica lui Dumnezeu suntem toti. si nici unul mai breaz decat altul!"
