Top Of Dislikes
articol scris de kikomica blog sufletpentruhrana.blogspot.com
Lucruri pe care nu le mănânc şi nu o să le gătesc niciodată. Lista-i lungă, ordinea aleatorie.
Borş de pește. Dacă-i vorba despre o alegere, înțeleg să fac tot posibilul să mă îndrept spre varianta cea mai bună, dacă nu chiar una perfectă. Dacă am la dispoziție un pește mare și frumos, să-l dau la o parte și să-i admir chipul (chinuit si pe vremea când era viu, d-apăi acum când nu mai are suflare și se scufundă printre bucăţele de legume)? Niciodată nu m-am luat după față când am făcut vreo alegere importantă, n-o să încep acum.
Scoicile. Şi ce dacă sunt o mare fiţă? Şi ce dacă îşi închipuie unii că dacă mănâncă scoici au un loc anume asigurat, undeva deasupra celor mulţi sau mai în fața lor? Sunt alunecoase, ca şi majoritatea celor ce le mănâncă!
Carne în putrefacţie. Nu mai e urmă de uimire pentru istorici, arheologi, etnologi etc. că predecesorii noştri nu erau în fapt nişte vânători, ci simpli adunători de cadavre, hrănindu-se cu resturile de la mesele copioase ale animalelor de pradă. Dar nu la asta mă refer, ci la tradiţiile islandezilor - carnea de rechin este îngropată în nisip timp de 6-12 săptămâni (pentru a o deshidratata complet) şi apoi uscată vreme de câteva luni. Se numeşte Hákarl şi se mănâncă frecvent în Islanda, tăiată cubulețe (e un fel de snack pentru ei, bag mâna-n foc!) chiar dacă e in topul celor mai urăt mirositoare feluri de mâncare din lume.
Spanac fiert. Am dat şi eu greș de câteva ori cu niște feluri de mâncare, dar nu mi-a ieșit niciunul atât de leşinător și imposibil la vedere, miros și gust. De ce să fierbi biata plantă, când e atât de bună verde, proaspătă, combinată cu rucola și pastramă de vită într-o mare salată? Prin fierbere nu poate decât să-şi piardă din proprietăți, are o culoare vecină cu moartea şi miroase mai urât decât conopida fiartă. De ce, atunci?
Lista e deschisă. O să o updatez pe măsură ce-mi aduc aminte sau mai aflu de diverse delicii.
