Top 10: Cele Mai Ciudate Retete Culinare
articol scris de dragos.ghitulescu blog sagatimcudragos.wordpress.com
Probabil ca nici un alt aspect al vietii cotidiene nu ilustreaza mai clar diferentele culturale dintre civilizatii decat nobila arta culinara. Daca pentru un european, bucataria asiatica poate reprezenta o experienta de-a dreptul socanta, acelasi lucru se poate spune si despre un american aflat pentru prima oara in contact cu retetele de pe vechiul continent. Sa ne gandim numai la piftia, sangeretele sau tochiturile mioritice ce pot provoca serioase probleme digestive oricarui locuitor din patria adoptiva a lui Columb. Privita uneori drept un veritabil test al nervilor, bucataria traditionala poate reprezenta insa acea intima interactiune culturala prin care sa intelegem si sa ne apropiem traditiile si diversitatea unei civilizatii. Descopera va invita la un periplu prin intreaga lume, in care sa cunoasteti si sa va spuneti parerea despre unele dintre cele mai ciudate si mai extravagante retete culinare.
Kasessuppe, in original, este o reteta traditionala germana, desi exista si varianta veche romaneasca, supa de porumb si branza. Cei care au incercat renumita supa s-au declarat extrem de multumiti, gustul branzei topite in apa alaturi de ciuperci si diferite legume fiind, din cate se pare, unul care merita incercat. Varianta britanica include si bere; asa ca daca vi se pare tentanta o supa de branza si bere puteti vizita restaurantele englezesti in perioada sarbatorilor de iarna, traditia impunand ca asemenea mancaruri sa fie consumate in preajma Craciunului.
In general, se spune ca berea ideala trebuie sa fie rece, amara si sa nu faca mai mult de doua degete de spuma. Dar ce ati spune despre o bere care se mananca intinsa pe paine? Nu este o fictiune. Jeleul de bere constituie una dintre retetele traditionale in Danemarca, iar succesul sau a fost unul destul de mare si pe piata internationala, cu precadere in Germania si Marea Britanie. Berea gelatinoasa se consuma cu paine sau in combinatie cu fructe si branza. Probabil ca nu ar trebui sa ne mire acest aspect, atata vreme cat berea se poate obtine in combinatie cu mierea de albine, iar in Irlanda berea fierbinte a devenit, practic, un simbol al bucatariei acestei tari.
8.Jeleu din carapace de testoasa
Mai este cunoscut si sub numele de Guinlinggao si reprezinta unul dintre cele mai apreciate deserturi din bucataria asiatica. Se spune ca proprietatile curative ale jeleleui din carapace de testoasa sunt renumite in medicina traditionala chineza, acolo unde acesta este recomandat in tratarea afectiunilor pielii si a bolilor infectioase.
Cu toate acestea, autoritatile de la Beijing incearca diminuarea consumului de Guinlinggao al carui proces de fabricatie a dus aproape de exterminare singura specie de broasca testoasa (Cuora trifasciata) din a carei carapace se poate obtine respectivul jeleu.
Guinlinggao este servit in combinatie cu mai multe plante medicinale, printre care si renumitul Ginseng, iar succesul sau pe plan international a fost unul major, mai ales in nordul Africii si in America de Nord.
Desi este privita ca o mancare traditionala chinezeasca, carnea de cal se ragaseste in alimentatia oamenilor inca din preistorie. De fapt, consumul ei nu a incetat niciodata de-a lungul istoriei, constituind una dintre principalele surse de hrana, in special, in tarile asiatice. Pastrama este doar una dintre modalitatile in care carnea acestui animal este preparata in restaurantele de specialitate. Carnea este servita aproape cruda, datorita duritatii sale, si este asortata cu legume si ierburi aromate. Alaturi de ea pot fi servite si bucati preparate din inima aceluiasi animal.
Daca simtiti nevoia sa incercati ceva neobisnuit si periculos intr-un restaurant, Fugu este reteta perfecta. Felul traditional japonez este la mare cautare in tara Soalei Rasare acolo unde o singura portie poate costa peste 20.000 de yeni, echivalentul a 200 de dolari americani. Doritorii sunt nevoiti insa sa semneze un contract prin care isi asuma raspunderea inainte de a consuma extravagantul platou marin. Si asta pentru ca ingredientul principal al mancarii il constituie carnea unui peste originar din Oceanul Pacific (Takifugu rubripes), animal ale carui organe interne contin o doza de toxine letala pentru orice om. Toxinele se regasesc in concentratie mare si in pielea pestelui ceea ce face din procesul de fabricatie apanajul exclusiv al maestrilor bucatari niponi.
Consumul carnii de caine este asociat in general cu gastronomia coreeana sau cu cea chineza, acolo unde exista mai multe retete traditionale ce implica prepararea simpaticelor patrupede. Supa de caine este, in schimb, o reteta californiana, cu raspandire in Australia, Malaezia si chiar unele tari europene. Carnea transata in felii marunte este servita alaturi de o supa de legume si condimente, din care nu lipsesc ceapa verde, usturoiul si ghimbirul. Este recomandat a nu se servi decat dupa ce a fost condimentata cu piper rosu.
Si pentru ca tot suntem la capitolul „consumul animalelor de companie”, trebuie sa amintim o reteta traditionala din Hong Kong, Siopao, care nu inseamna altceva decat „pisica prajita”. Nu insistam, din motive evidente, asupra modului de preparare, adaugand numai ca mancarea este servita, de multe ori, in regim de fast – food, alaturi de chifle de orez fierte.
Desi se afla pe lista alimentelor interzise in Asia, datorita reducerii semnificative a numarului de cobre, sangele acestora se gaseste in pe piata neagra din China si Vietnam, acolo unde este considerat drept un veritabil medicament universal. De cele mai multe ori, sarpele este prajit si servit alaturi de cocktail.
Cu toate ca se regaseste in meniul multor popoare, inclusiv al celui roman, creierul de porc este privit cu oroare pe continentul nord – american. Cu atat mai mult cu cat in restaurantele cu specific cambodgian este servit crud, alaturi de frunze proaspete de salata. Creierul de porc nu este preparat in nici un fel, singurele condimente admise fiind piperul si zeama de lamaie.
Chiar daca pestele este considerat un aliment universal, fiind consumat pe scara larga, modurile in care este preparat difera de la o tara la alta. La mare cautare in Filipine se afla insa intestinele de peste. Acestea se servesc crude si, de cele mai multe ori, sunt asezonate cu ou fiert, felii de ceapa si condimente. Poate ca nu ar trebui sa ne mire acest fapt daca ne gadim ca, in Europa, acum mai putin de doua secole, icrele, cu exceptia caviarului, erau aruncate odata cu organele interne ale pestelui, pe motiv ca sunt murdare.
sursa: www.descopera.ro
