Tocana De Urzici Si Leurda
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Cand era Povestelnicul licean, pe urma student, o data in an avea fericita ocazie sa manance urzici. Tanti Lida le facea numa ea stia cum, umplea un borcanas sau doua, care prin intermediul torbei ajungeau din mijlocul Bratuleniului pana intr-o margine de Chisinau, la camin, la baietii flamanzi de carte si de mancare. Ca stiti voi, un student satul este mai degraba un mit decat o realitate. Asa era pe vremuri. Acum ar putea sa fie si altfel. Pai iata, Toate urzicile pe care le-a mancat Povestelnicul, de tanti Lida erau facute. Erau magnifice. Acum ca sa trecem de introducere, va spun ca mai eri Povestelnicul cobora cararea spre casa, cand dadu cu ochii de o matusa care vindea urzici. Si leurda. Doua milisecunde i-au trebuit Povestelnicului ca sa ia decizia corecta, asa ca acasa a ajuns deloc cu mainile goale. De la tanti Lida stia ca vremea urzicilor nu dureaza mult, asa ca s-a grabit acasa sa le aduca proaspete. Urzicile au fost aduse acasa, tanti Lida a fost telefonata, reteta a fost descoperita si Povestelnicul s-a pus pe treaba.
Apropo, daca nu inteapa, sa stiti ca nu-s chiar proaspete urzicile. Mainile mele au cam simtit si a doua zi muscaturile urzicesti. Deci sa purcedem. Pentru a le gati cum scrie cartea aveti nevoie de:
- urzici, cam o cratita. Cu cat mai multe cu atat mai bine, pentru ca ele scad considerabil.
- o ceapa mare
- o legatura mare de leurda (daca nu aveti, merg si 4-5 catei de usturoi)
- 100g de bors acru sau 10 g de zeama de lamaie
- sare, piper
Urzicile le-am spalat bine, in cateva ape. Asta pentru ca sa nu crontaie vreun fir de nisip intre dinti, in timp ce le savurati aroma si gustul. Dupa ce se scurg se curata de tulpinile lemnoase si de frunzulitele uscate. Cele pe care le aveam eu erau fragede, asa ca am scapat de curatit.
Leurda, clar lucru, am spalat-o si pe ea. Sa stiti ca e cel mai reusit inlocitor al usturoiului, are o aroma foarte similara. O gasiti proaspata la jmatatea lui martie, prin paduri intunecate, dealuri nalte.
Cititorul poate intreba ce cauta oul acesta ratacit printre blidele trebuincioase, neavand vreo atributie la reteta. Va spun: initial, vroiam sa incheg urzicile cu un ou, dar cand au fost gata, le-am gustat si mi-am zis ca oul o sa strice treaba, mai ales ca nici tanti Lida nu le facea cu ou. Asa ca oul nostru este aici martor ocular si undeva in raiul oulelor va povesti la viitorii pui ce-i aceasta urzica si cat de sanatoasa este pentru ciupit.
Leurda proaspat spalata am lasa-to se se zvante de apa, intr-o parte, in liniste si tihna.
Iar urzica am pus-o intr-o cratita larga, am fiert un ceainic de apa si l-am turnat peste, ca sa piara oaspetii nedoriti de pe tulpinile acesteia, si s-o inmoaie putin.
Am lasat urzica in uncrop cam 2 minute, dupa care am scurs-o. Dupa cum se vede si-a micsorat volumul cam de 3-4 ori.
Aici, eu am pus tigaia pe foc, am infierbantat pe fundul ei cateva linguri de ulei de masline si am pus deasupra ceapa tocata marunt.
Dupa, am adugat urzicile, cand ceama s-a inmuiat. Am amestecat bine (operatia asta trebuie s-o faceti frecvent, ca sa se gateasca uniform si sa iasa apa din ele) si le-am lasat sa se faca in voie, la foc moderat,
eu ocupandu-ma de leurda.
Am plimbat lama focoasa a cutitului meu preferat, prin imbietoarea si gingasa leurda, tocand-o si transformand-o in cel mai important ingredient pentru urizca ce se plictisea in tigaie.
Dupa 15 minute se adauga borsul acru. Eu bors acru n-am avut asa ca am diluat 10g de zama de lamaie cu 75g de apa fiarta. Si sare, si piper, cum fara ele.
Peste inca vreo 15 minute, se gusta urzicile, si daca limba va spune ca e aproape gata, trebuie de adaugat leurda. Zis si facut.
Va mai amintiti de oul acela? Pai iata ca n-a ramas nici el suparat. El a fost onorat asigurandu-i-se prezenta langa urzici, la locul cel mai de vaza.
Pofta mare,
pentru mic si pentru mare!
