Tiramisu
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Deci, experientele cu dulciuri continua. Astazi va propun reteta unui desert traditional italian. Bineinteles, nu poate fi vorba de originalul acesteia, pentru ca toata alchimia ei se pierde printre controversele internetului si multitudinii de pareri ale bucatarilor consacrati din diferite regiuni ale peninsulei cu forma de ciubota. Povestelnicul, a incercat sa nu plece prea departe de autenticitatea acestei retete, fiind limitat nu doar de lipsa produsele veritabile (folosind ceea ce se gaseste prin magazinele noastre) ci si de lipsa totala a unora (cum ar fi, de exemplu, vinul de Marsala – un vin tare de desert de origine siciliana). Si daca la capitolul “experienta cofetiera” Povestelnicul mai are de lucru, cateva sfaturi practice (a se citi “secrete pe care nu aveti cum sa le cunoasteti pana nu o patiti singuri”), le veti afla aici cu siguranta.
Vorba multa – saracia omului.
Ingrediente pentru crema:
6 oua
200 g zahar pudra
250 g mascarpone
250 ml frisca (23-33% grasime)
1 lingurita de zahar vanilat
Pentru sirop:
150 ml cafea espresso
30 ml cognac (in loc de vinul de Marsala)
1/2 lingurita esenta de rom
40 g lapte
Evident, neaparat aveti nevoie de piscoturile Savoiardi. Da, sa nu uit, cantitatile respective au fost suficiente pentru o tava de dimensiune 28x18x5 cm.
Mod de preparare:
Intr-un bol adanc am pus galbenusurile de ou (un secret de separare l-am descris deja), zaharul pudra
si o lingura de zahar vanilat Dr. Oetker.
Le-am batut bine cu mixerul, cam 5 minute, pana nu se mai simte textura zaharului.
Apoi am adaugat branza italiana (neaparat macarpone), frisca si am omogenizat continutul bolului cu o spatula. Aici mixerul ste contraindicat pentru ca veti optine o altfel de crema, decat cea necesara.
Aparte am batut albusurile, pana cand am obtinut o spuma foarte aerata si fina. Spuma de albus am pus-o in bolul cu crema deja preparata si am amestecat incet, cu spatula, pana am obtinut o crema omogena, mai deschisa la culoare. Nu amestecati prea repede, pentru ca riscati sa pierdeti din volumul cremei (albusul batut la interactiune mecanica rapida cu alte mase lichide sau semilichide cedeaza din aer, deci si din volum).
Aici iar va destainui un secret: daca nu aveti timp sa va jucati cu batutul oualelor, va poate veni in ajutor crema de la Dr. Oetker. Cu ea puteti atinge recorduri la viteza de preparare;)
Cu siropul am procedat foarte simplu. Am fiert 200 ml cafea tare (daca n-am masina de espresso), si am lasat-o sa se raceasca.
Cand s-a racit, am adaugat laptele si cognacul.
Putina esenta de rom Dr. Oetker nu avea cum sa strice.
Cand si crema si siropul au fost gata, era tocmai vremea de a trece la claditul minunatei prajituri. Intr-o tava de dimensiuni potrivite am acoperit fundul cu un strat subtire de crema pentru ca piscoturile sa se fixeze mai bine.
Pe urma piscoturile. Piscoturile Savoiardi au fost inventate la sf. sec. XV la palatul ducilor de Savoia (regiune istorica, in sud-vestul Frantei), cu prilejul vizitei regelui Frantei. Nu mult timp dupa aceea, acesti biscuiti au obtinut statutul de “biscuiti oficiali” ai regiunii.
Acestea trebuie inmuiate foarte rapid in sirop. va sfatui, totusi, sa folositi o seringa pentru a le stropi, pentru a evita hidratarea excesiva a acestora: sunt extremi de fini si imbiba foarte repede lichidele.
Unul cate unul se aseaza pe primul strat de crema.
Deasupra se mai pune un strat de crema si din nou psicoturi. Puteti sa le puneti paralel sau perpendicular in raport cu cele din stratul inferior, in dependenta de ce desen doriti sa obtineti in sectiune, dupa taiere.
In final se pune ultimul strat de crema.
Acum, mai aveti nevoie de ceva rabdare, pentru ca desertul nostru va merge la frigider pentru vreo 4 ore. Va recomand sa ornati cu cacao doar dupa ce scoateti tava din frigider, cand praful de cacao nu se va umezi prea tare de la crema.
Cam asa am facut primul tiramisu. Apropo, daca nu stiati, din italiana “tira mi sù” se traduce “ridica-ma sus”. Sensul acestei expresii se pierde undeva prin legendele pe care le cunosc doar bastinasii. Daca cunoasteti vreo una, rogu-va, impartasiti-o in comentarii. Sa fiti sanatosi!
