Tineretea Lui Iacov (i)
Sursa Tineretea lui Iacov (I)
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Patriarhul Iacov despre a carui viata ca om casatorit am vorbit deja, era fiul patriarhului Isaac si nepotul patriarhului Avraam. Rebeca, sotia lui Isaac si sora lui Laban (tatal Liei si al Rahilei), a nascut la douazeci de ani dupa casatoria cu Isaac doi fii gemeni: pe Esau si pe Iacov. Inca din timpul sarcinii, Rebeca simtea in pantece aprige "lupte" intre cei doi prunci, ceea ce o facea sa se intrebe cum vor fi mai incolo daca atunci erau deja asa bataiosi (Fac. 25, 22). Raspunsul Domnului este profetic: "In pantecele tau sunt doua neamuri si doua popoare se vor ridica din pantecele tau; un popor va ajunge mai puternic decat celalalt si cel mai mare va sluji celui mai mic!" (Fac. 25, 23). Biblia nu na da amanunte in ce forma i-a raspuns Dumnezeu - daca prin vis sau altfel, cert este ca Rebeca a avut acest raspuns. Venindu-i vremea sa nasca, cel dintai a aparut pe lume Esau "rosu si peste tot paros, ca o pielicica" (Fac. 25, 25) urmat imediat de fratele sau Iacov ce ramasese agatat "cu mana de calcaiul lui Esau". Cei doi frati, crescand, aveau caractere si preocupari diferite. Esau pare mai degraba omul momentului, fara ganduri de viitor si fara a pune pret pe diversele reguli si constrangeri ale societatii in care traia. El prefera sa traiasca in natura unde devenise "iscusit la vanatoare, traind pe campii" (Fac. 25, 27). Esau era favoritul tatalui sau Isaac, caruia ii placea foarte mult si vanatul adus de fiul mai mare. Rebeca se intelegea mai bine cu Iacov "om linistit, traind in corturi", indeletnicindu-se cu ocupatia de pastor si avand o preocupare mai accentuata pentru viitor decat fratele sau. Asa se explica interesul lui Iacov pentru dreptul de intai nascut pe care il cere lui Esau, intr-o zi ,cand acesta , intors flamand de la vanatoare, pofteste la ciorba de linte pe care fratele sau o fierbea pe foc. Este foarte probabil ca Iacov i-a cerut dreptul de intai nascut intr-o doara, fara a se astepta neaparat sa-l primeasca dar raspunsul lui Esau este surprinzator: "Iata eu mor. La ce mi-e bun dreptul de intai nascut?" (Fac. 25, 32) Lui Iacov nu-i vine sa creada: "Jura-mi-te acum!" (Fac. 25, 33) "Si i s-a jurat Esau si a vandut lui Iacov dreptul sau de intai nascut. Atunci Iacov a dat lui Isav paine si fiertura de linte si acesta a mancat si a baut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Isav dreptul sau de intai- nascut." (Fac. 25, 34)
Pentru a intelege intreaga dimensiune a faptei lui Esau, trebuie sa stim ca in lumea veche dreptul de intai nascut avea o importanta foarte mare: incercand a preveni rivalitatile si certurile intre frati, acest drept asigura primului nascut de gen masculin dintr-o familie mostenirea a doua parti din averea parinteasca si si dadea celui ce detinea acest drept o intaietate morala si spirituala in fata fratilor lui. E drept si copiii mai mici primeau de la parintele lor bani sau alte averi cu care sa-si intemeieze o gospodarie, dar mare parte din averea parinteasca ca atare era mostenita de primul nascut. Acesta primea rolul de conducator al familiei iar in familia lui Avraam era mostenitorul fagaduintei pe care Dumnezeu o facuse ca, prin ei, va veni pe lume Rascumparatorul lumii. Indiferenta cu care Esau renunta la privilegiul de intai nascut spune multe despre firea sa delasatoare dar lasa sa se intrevada si firea "negociatoare", ambitioasa, avand o doza putintel nesanatoasa de smecherie a lui Iacov. Aceasta intamplare nu este decat prima dintr-un sir de rivalitati crescande intre cei doi frati.
