Thalia Sevastopol
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Primul restaurant Thalia il stiu de la deschidere, se pierde hat, in negura vremii si, la vremea lui era ceva deosebit in peisaj. Habar nu aveam de existenta celui de-al doilea Thalia, din Sevastopol, la care am ajuns la o intalnire cu fetele total intamplator. Nu am mare cronica de facut, meniul fiind acelasi ca la primul. Cel de pe Sevastopol are o locatie mult mai mare, amenajata tot cam la fel, simplu, curat, mi-au placut tablourile de pe pereti care sunt de vanzare.
Eu, personal nu am mancat mare lucru, am gustat de la comeseni. Cam asa arata gulasul, porc cu legume chinezesti, carnatii de Plescoi si paste aglio, olio e peperoncino (care e si cu prezzemolo, ca deh).
Amu sigur, e un local normal, nu e cu pretentii de haute cuisine, cu portii mari si preturi medii, restaurant (ma rog) absolut normal de gasit intr-o urbe, cu un meniu baban.
Ce incepe sa nu imi mai placa mie, repet, nu toate trebuie sa tinda spre marea jmekerie de azi, cu farfurii manjite si aranjamente artistice, trebuie sa mai manance si oamenii normali, dar totusi, o bucatarie, generic vorbind, este dinamica, meniul celor de la Thalia (si nu numai, sunt o droaie de localuri de gen), chiar daca prezinta o oferta generoasa, tinde sa fie cam fada si plata, pentru ca, nu e musai, desigur, sa pastrezi o line dreapta in alcatuirea unui meniu, dar nu ati observat ca daca gasiti alaturi minuturile standard (cas pane, MBS, carnaciori), mancarurile romanesti (sarmaua si cilanul cu fasole) si pe langa se servesc quesadilla, mancare chinezeasca sau italiana (a sort of) undeva calitatea va avea de suferit?
Nu spun ca un bucatar nu poate alinia mai multe bucatarii (multumesc cerului ca se stinge incet, incet moda fusion, da Doamne sa nu mai revina si nu gatita de ziaristi cu amintiri din copilarie), sigur ca poate, de aia exista cursuri de specializare. Dar cand coordoneaza executarea unor feluri din bucatarii diferite dar bazate pe aceleasi ingrediente, oricat ar placea unora globalizarea, totul devine putin banal.
Quesadilla sau gulasul, nu sunt rele, dar cam aduc, nici nu stiu cum as putea explica mai bine, dar pana si folosirea aceluias tip de ulei la preparate de origini distincte face ca mancarea sa capete oarecum gust asemenea.
Unul din putinele localuri care cat de cat le are diferentiate, e Xanadu, desi are acelasi gen de amalgam in meniu, sincer, sunt convinsa ca cei ce conduc localul stiu mai bine ce vrea clientela lor si nu isi propun educarea consumatorului, dar pe mine (ca vorbim aici de o critica atat constructiva cat si subiectiva) nu ma mai trage ata sa mananc musai ceva in genul acesta de restaurante (ma rog, tot zic restaurante, conform nomenclatorului putine s-ar incadra).
Altfel, chelnerii aici ca si dincolo, asa si asa, destul de lenti, drept e ca eram si multi la masa, poate nu pot face fata, mancarea, cum spuneam mai sus, eu am cerut pur si simplu niste plescoi, fara nimica, de ciuguleala si m-am mirat eu de mirarea chelnerului cand a am cerut paine (sa imi fac un hot dog cu plescoi, da?).
Ce nu am inteles la amaratul ala de carnat (cica ar fi fost tras in vin, inutil, daca ma intrebati pe mine, plescoiul are suficiente arome si savoare ca sa mai necesite un tratament de genul asta), de ce au pus pe farfurie reductie de balsamic si ceapa ciorii (chives, ciboulette, cum va place sa ii ziceti).
Exact cum spuneam mai sus, ori se face o alaturare fara nici o potriveala, ori e decor care se frea fancy facut fara cea mai mica umbra de a gandi potriveala. Altfel, carnatii buni.
Nu m-a impresionat gulasul, din snitel nu am gustat, dar cascavalul pane avea o panatura mai mult decat foarte generoasa. Cat despre cele mai simple si bune paste din lume, totul ar fi fost perfect daca nu s-ar fi exagerat cu peperoncino, echilibrul fiind dat peste cap, adio arome de usturoi si ulei (banuim noi) bun de masline. Altfel bine gatite, dar stiu si eu, nu toata lumea mananca ardei iute cu ardei iute, picant poate insemna si o cantitate de piscatura potrivita la locul potrivit, lejer se putea face felul doar paste e peperoncino, ca altceva nu se simtea.
Oricum, in linii mari, e un local placut mai ales ca spatiu, localizarea, pana nu termina aia de reparat Buzestiul, e cam naspa, aglomerat, nu sunt locuri de parcare. Amu eu am scris de parca e cel mai nasol local din lume, nu e, putei vedea pe meniu ca au ce oferi, numai ca am scris doar cele negative, asta nu inseamna ca nu e un local normal la care se poate reveni fara probleme. Nota mica de fapt as da-o pentru faptul ca se putea muri de sete intre doua Ursus daca nu vanai chelnerul cu simt de responsabilitate.
Cum spuneam, pe pereti sunt tablouri de vanzare, nu am pozat decat doua, ca in celelalte s-au bagat comesenii, dar erau chiar misto majoritatea, nu stiu pretul pietei de arta, deci daca sunt scumpe sau ba, dar mi-au placut.
Apropos de vanatorii de premii, mi-a sarit in ochi pe un blog ceva cncurs al celor de la delikat, trimiti o reteta facuta cu delikat (OMG, ONOZ si ce mai vreti voi) si poti castiga. Si ma uit si eu ce anume pot castiga, pentru un premiu baban ma pot preface ca folosesc treaba aia, nu? Bai da’ ce premii, deci exista o posibilitate sa apara reteta in cartea cu retete delikat (deci mai mare rusinea, asta e anti-premiu) si se dau cadou si plicuri cu chimicale de-ale lor, dar numai daca esti printre primii care trimit reteta. Asta a fost poanta zilei, un concurs cu anti-premii.
rororo
