Te Pui Cu … Puiu’?
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Trebuia sa mai vin si cu o noua reteta, nu?
Doamnelor, domnilor si doamnelor, am o veche dragoste. Iubesc lenea. Asa ca pentru aceasta minunata reteta avem nevoie de una bucata piept de pui extrasa din cel folosit la ciorba si pilaf si una bucata pofticios care si-a amintit, moaa, cum mancam noi din borcan sosul ala unchiu’ Ben.
Pentru conformitate am fotografiat si eticheta, sa vedeti ca nu e incornoratul chiar atat de tuciuriu.
Cum, vorba catavencilor, cititorii nostri sunt mai destepti decat ai lor, deja stiu ca va imaginati reteta. Ce nu stiti e ca i-am adus doua adaugiri, pentru ca vreau si pentru ca pot (si pentru ca am avut in plus). Si anume: varza (calita odata cu puiul in ulei de arahide, impropriu spus calit, nu urasc nimic mai mult decat pieptul de pui extra prajit, cand mai citesc si retete in care intai se fierbe si pe urma se coace, prajeste, simt instant nevoia de o bere, ca nu aluneca la vale neam).
Si, ca sa continui, dupa ce am lasat sa clocoteasca nitel si cu sosul, am pus si o mana de alune de padure, la final, inainte de a se servi (sau manca, dupa caz), ca sa nu se inmoaie.
Unii spun ca merge cu paste, mie sosul dulce-acrisor, picant sau nu, nu imi place deloc cu paste, nici cu un orez prea aromat, asa ca am ales un “Thai” de la Scotti.
Mi-am amintit de Nan-Jing, de care lumea se speria pe vremuri, pana si acum sunt ingrediente putin cunosute pe ici pe colo, dar sa mergi la chinezesc pe vremuri, cand Minerva era singurul, era mare lucru, nu de preturi, ca nu era scump ca acum, dar toti intrebau: si, ai mancat caine?
Portia mea, fara caine si necoafata mi-a trezit amintirea, daca nu era lenea mare dadeam puiul si prin ceva ou batut cu amidon.
SI sa stiti ca se pare ca e boala contagioasa lenea asta, pe cuvant de rororo.
