Tatuaj Si Tattoo Ink Q-bo
articol scris de Alice_albinutza blog alice-albinutza.blogspot.com
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Zilele trecute va anuntam, tot pe aici pe blog, despre aniversarea celor de la Salon Tattoo Ink Q-bo, cum ca baietii fac un an de cand si-au deschis un loc oficial in Iasi. A venit si ziua de 1 Martie si ne-am adunat vreo cativa la un pahar de sampanie, o floare si o prajitura si un tatuaj 
I-am cunoscut pe baieti, am vizitat locul, ne-au povestit cate ceva despre cele mai haioase tatuaje pe care le-au realizat in salon, despre cele mai nastrusnice cereri de tatuaj pe care le-au avut, despre ei si despre cam ce se petrece acolo, in mare. Am dorit sa aflam cat mai multe si cei mai multi din cei prezenti au fost interesati in special de camera in care cei doi tatuatori isi desfasoara activitatea, despre uneltele si cernelurile folosite, despre intreaga atmosfera care iti da garantia ca o data ce ai pasit pe usa salonului esti safe. Astfel am aflat si am vazut cu ochii mei cum locul e curat si normele de igiena sunt impuse la standarde inalte. Uneltele sau aparatura, mai bine spus, e intretinuta cum se cuvine, tehnologie avansata (cred ca zic bine asta) acele se desigileaza in fata clientului, absolut totul e infoliat, tras bine in tipla, iar cernelurile sunt puse individual pentru fiecare client in niste capacele speciale sterile. Deci safe.
Baietii sunt adevarati artisti, ne-au dat gata cu modul in care cu usurinta desavarsita au luat pixul in mana si au desenat pe piele. Nici pe o coala alba, de hartie, nu cred ca as reusi sa trag vreo linie dreapta, fara gres. Vi-i recomand cu drag si cu mana pe inima va spun ca e locul in care va veti simti ok pentru intreaga perioada in care cineva cu un ac va va desena pe piele. Am avut mult stres inainte de a ma lasa pe mana tatuatorului Q-Bo, pfoaa cat stres. Si ma tot uitam la fetele care sedeau cuminti in timp ce desenul lua contur pe pielea lor si asteptam cu inima in gat ca macar una din ele, macar pentru o secunda sa tipe, sa se vaicareasca, sa vad tasnind niste sange. Caci da, ceva scenete din Stephen King incepusera sa se deruleze in mintea mea in clipa in care am constientizat ca ma aflu langa niste oameni care isi deseneaza pe piele cu niste ace. Stupoare… era numai rasete si multe blitzuri. Cand mi-a venit randul mi-am zis: asta e! mi-am facut o cruce mare si am inchis ochii. Apoi dupa vreo doua minute l-am intrebat pe Q-Bo “tu desenezi acolo sau ce faci? Si am indraznit sa ma uit: deja conturase aproape jumatate din fluturele meu. Si-am ras. E simplu si usor. Nimic inspaimantator sau dureros. Simti cate ceva usor, caci nu ai cum sa nu simti atata vreme cat esti viu. Dar nu lesini, nu urli si in orice caz nu ramai traumatizat.
Si mai simt nevoia sa va spun cateva cuvinte. Multa lume s-a aratat entuziasmata de actul de curaj pe care l-am facut: wow ce cool, wow ce tare!, wow, wow. Altii au dezaprobat public gestul meu, iar unii mi-au trimis mesaje private in care imi aruncau cate o anatema. De aceea simt nevoia sa spun cateva cuvinte. Faptul ca cineva mi-a invadat cu un desen pielea mea firava si alba, nu e nici wow, dar nici de crucificat. E ceva banal, obisnuit. Nu am facut-o pentru a demonsta ceva cuiva, nici macar mie insami. Nu am facut-o pentru a epata, a fi altfel, a iesi din tipare (nu ca as fi fost vreodata), nu e nici lipsa de cuviinta, nici lipsa de bun simt, nu e nici macar o mare filozofeala. E un tatuaj, un desen pe piele. Atat. Mi l-am dorit demult, de ani de zile, dar frica de ace ne-sterile si de locuri oarecum unsafe m-au tinut departe de un desen pe piele. Stiam exact ce vreau, stiam exact locul unde il vreau, asteptam doar momentul. Si mi-l doream. Atat. Pentru ca mi se pare fain si funy sa ai un desen pe piele. Nu ma intelegeti gresit si nu generalizati. Eu vorbesc aici fix despre mine. Atat. De ce o fac altii si cine sunt ei, e prea putin important pentru mine.
Nu am nevoie de discutii sterile despre ce si cum ai voie sa faci indiferent de varsta, de loc, etnie sau de rang social. Mi se pare stupid.
Iar Eu sun Eu, cu sau fara un tatuaj, cu pielea alba sau neagra, indiferent care mi-ar fi etnia sau religia. Sunt tot Eu, cu bune si cu rele. Ori ma iubesti, ori pleci. E simplu.
Va multumesc si va iubesc.
Multumesc pentru fotografii Andrei Melinte si Tudor Ghioc
Acest articol Tatuaj si Tattoo Ink Q-Bo apartine site-ului Retete culinare din Tara bucatelor - de Alice Ciobanu.
