Tarhonul_prietenul Meu în Bucătărie Si Farmacie
articol scris de gratziela blog gratziela-retete.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Am să-ţi povestesc despre o plantă care este încadrată ca fiind condiment, dar şi un bun remediu în farmacia verde care nu ar trebui să-i lipsească nimănui, şi anume tarhonul.
Eu îl cultiv în grădina mea de vis, este atât de puţin mofturos încât de multe ori mă gândesc cu duioşie la el, căci îmi dă atât de mult şi, în schimb nu-mi cere nimic! Extraordinar! Rezistent la ger, la călduri foarte mari, la apă foarte multă, la secetă… şi totuşi el se încăpăţânează să dăruiască mereu!
Tarhonul - Artemisia dracunculus, fam. Compositae este o plantă originală din nordul Asiei. fam. Compositae.
De la tarhon se folosesc frunzele şi vârfurile ramurilor, care se consumă când sunt fragede, înainte de înflorire şi tot atunci este recomandat să se pună la conservat, fiind renumit pentru uleiul sau eteric unic parfumat şi care îl face celebru. Pentru recoltare se aleg lăstarii care au o lungime de 15-20 cm din care se taie doar 10 cm deasupra solului, acest lucru face ca tufa să se îmbogăţească şi mai mult cu alţi lăstari noi. Trebuie să ştii că la 4-5 ani este bine să-ţi îmbogăţeşti grădina cu pui tineri sau să semeni pentru că tarhonul este foarte bun doar 4-5 ani, chiar dacă el trăieşte cam 10 ani.
Tarhonul are o aroma foarte puternica, puţin amăruie. Frunzele sale sunt foarte aromate, dar şi bogate în vitamine ( A si C), săruri minerale şi iod. Tarhonul înlocuieşte cu succes sarea, piperul, oţetul. Trebuie, însă folosit cu măsură deoarece prea mult poate da gust amărui mâncării.
Tocate, frunzele tarhonului se potrivesc de minune şi presărate deasupra preparatelor din oua (omleta sau ochiuri), dar şi in preparatele pentru vânat.
Este foarte des folosit în bucătăria franceză, mai ales în celebrele „herbes de Provence”, “fines herbes“ şi “bouquet garni“.
Tarhonul se foloseste la fripturi, în sosuri, maioneze, smântână, supe sau ciorbe (mai dulci), în mâncăruri cu legume (mai ales cele pe bază de cartofi), marinate. Se poate folosi la aromatizarea uleiului (de preferat de măsline).
Frunzele de tarhon se pot conserva în oţet, metodă pe care eu nu am încercat-o niciodată. Eu îl usuc cu ramură cu tot, în camere foarte uscate, şi acoperit cu hârtie pentru a nu se prăfui. Când s-au uscat, frunzele se pot desprinde foarte uşor, apoi îl conserv în borcane de sticlă cu capace ermetice. Aşa nu îşi va pierde mirosul şi pot să-l folosesc la orice fel de mâncare, fără să fiu limitată de oţetul în care l-aş fi conservat.
Eu am încercat să semăn în ghiveci cu seminţe cumpărate, şi mi-a reuşit, deşi am semănat prin mai (este foarte adevărat că vasul a fost în casă, la geam). Acum este înalt de 30cm, şi trebuie să-i fac prima recoltare ca să devină mai viguros.
Pentru că este puternic parfumat, este bine să nu-l amesteci cu alte condimente, sau dacă o faci, cel de-al doilea trebuie să fie mai puţin parfumat. Merge destul de bine cu cimbrul, deşi şi el este destul de parfumat, el nu conţine uleiuri eterice, şi este mai puţin pretenţios, dar şi el trebuie amestecat cu moderaţie. O combinaţie care-mi place mult este cu menta şi busuiocul (la sosuri albe şi cu roşii).
Oricum ar fi, să ştii că este un condiment care nu ar trebui să-ţi lipsească din bucătărie.
Ca proprietăţi curative, tarhonul este un foarte bun digestiv, şi ajută foarte mult funcţiile ficatului şi fierei. Un ceai din frunze de tarhon calmează spasmele fierei, ajută la digestie (indigestia este rapid înfrântă!)
Planta este folosită în tratarea unor afecţiuni ale gingiilor, rinichilor, ficatului şi stomacului. Tarhonul este utilizat extern si pentru durerile de dinţi si inflamarea gingiilor. O solutie preparata din 2 linguri de frunze macerate 10 zile in 250 ml de otet de vin, folosită prin clătirea gurii poate face minuni. Frunzele de tarhon macerate astfel, pot fi folosite şi pentru frecţiile pentru durerile de cap sau cele reumatice.
Frunzele verzi de tarhon, mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, îţi va proteja dinţii împotriva cariilor şi îţi întăreşte gingiile. Funzele de tarhon sunt un leac şi împotriva anorexiei, stimulând pofta de mancare.
Este o plantă minune şi in cazul aerofagiilor, balonărilor, constipaţiei, insomniilor sau gastritelor.
Fiind o plantă bogată în iod, tarhonul se recomandă în aceeaşi măsură şi persoanelor care sunt la regim fără sare, aroma sa reuşind să îmbogăţească mâncarea, dându-i gust.
Ceaiul de tarhon stimulează pofta de mâncare, ajută la durerile de stomac şi alungă oboseala. De asemenea, ceaiul de tarhon ajută la eliminarea mai rapidă a toxinelor din corp. Preparat sub forma de infuzie, ceaiul de tarhon este recomandat zilnic. Pentru acesta se fierbe 200 ml de apă în care se adaugă o linguriţă de plantă şi se infusează 10-15 minute.
Oţetul aromatizat este folosit în bucătărie, pentru a da gust mâncărurilor şi pentru a obţine arome diverse. Pentru prepararea oţetului aromatizat se introduce o legatură de tarhon proaspăt şi o linguriţă de sare, într-un litru de oţet de vin. Cu acest oţet aromatizat, mâncarea va avea un gust deosebit de plăcut.
Dacă nu ai grădină ca să-ţi cultivi singur tarhonul, atunci nu ezita să cumperi din piaţă, mai mult chiar pentru a avea provizii şi iarna. Iar dacă doreşti, poţi să încerci să semeni la ghiveci. Imediat după ce ai semănat, acoperă gura vasului cu o folie alimentară sau aşează un geam, asta până când zăreşti firicele verzi, mici şi timide străpungând pământul. Este prima parte a reuşitei. Dar să nu uiţi să menţii destul de umed pământul. Urmează fericirea de a îngriji această micuţă plantă. Trebuie s-o uzi regulat, şi s-o tunzi atunci când ramurile sunt de 20-30cm înalte. În rest, te va răsplăti cu parfumul frunzelor sale şi cu fericirea deosebită că ai o plantă care te iubeşte. Te asigur că mâncarea va avea un gust mai bun când o vei împodobi cu acest condiment crescut de mâna ta. Fii fericit căci grădina ta de vis poate fi şi la ghiveci!
