Supa Mea Favorita
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Dragi copii, am sa va spun o poveste, cu nominalizari, o sa va explic si de ce, pe foarte scurt, dar intai, imaginea din visele mele:
Nominalizari, de ce? Pai ca mergand cu niste Queen si Cargo (mama, ce m-au lovit aia de la RockFM fix cu piesa mea), m-am gandit la cativa oameni. Nu la toti, ca nu se poate in asa drum scurt.
Intai m-am gandit la viesparul, mai ales dupa ultimul sau articol.
Mergand si io cu jivina mea de 1.2 plina de gainati si panze de paianjeni, am fost incadrata de doi incepatori, in spate, patru roti, in fata, bi (sper ca nu sexuali). Care ma stiti ca am teama de motociclistii tineri, ca na. Bai, supercivilizat individul, echipat fix corespunzator, nici sa se dea mare, nici sa isi rupa glandele. Nu ma intrebati ce motor avea ca nu m-am uitat, am iesit la ora de varf, aveam ochi pentru tembeli.
Tipul, numar de Constanta (a mers fix unde ma duceam eu, adica la clinica de care va ziceam ieri). Nene, atent, ma uitam la el cum se asigura, ca mine cand eram mica, cat de stabil mergea. Draga viesparule, i-am dat un salut si un Queen la maxim, ceea ce a si apreciat, plus ca i-am facut loc, habar nu aveam ca o sa il intalnesc in parcare. Respect pentru cei tineri care au si creierul la ei.
Acum trec la reteta ca urmatoarea dedicatie e pentru Don Costachel.
De ce? Mi-am adus aminte de niste vinuri baute prin Italia, asa, la misto, sa vad ce zice 
Boon deci reteta e urmatoarea: se pune octogenarul la curatat cartofi noi, se scotoceste in congelator, se decojeste o rosie si un morcov si se curata o ceapa (astea trei de mine, io, io).
Se pun la fiert in kukta, niste minute, nu conteaza cate, ca oricum le zdrobesc cu ala, cum ii ziceai mai? Piureiatorul.
Se mai gaseste in congelator ceva “pasta fresca”, ce mama ei. Se pune si aia in supa, nu se uita (decat putin) de sare si piper si se stropeste cu o ploaie de ulei de masline (pe asta cand am auzit-o, era sa cad cu scaunul de ras).
Se iau strelicii si se dedica, pentru ca da, dom Puiu, m-am gandit si la dumneavoastra.
Se reduce la tacere rororo aruncandu-i in sictir niste supa cu legume zdrobite. Ma iertati de poza, e facuta la plici, din mana.
Dupa care se drege pentru factorul uman, greu incercat in lupte seculare, cu nitica smantana si otet de tarhon. Sexy combinatie.
(acum urmeaza partea cu dedicatia pentru Costachel, daca ma prinde cu shperla, sa vezi ce imi face). La aceasta mancare se potriveste un vin roze, delicat si fructat, dar cu aroma uscata, as recomanda un Lagrein Rosato del Trentino, e un vino adattao. (lasa ca zic io la final unde e sperla).
Si motivatia supei: neicusorule, au luat toti numai carnati misto in ultima vreme, nu ma putui abtine sa nu dau in ei si zimteam nevoia de o zama.
Ete carnatii:
Sa ma tai daca mai retin firma, dar cu pita de Titan fripta in putina lor grasime (da, a fost si rororo la locul faptei) si niste rosii cu sare si piper, mama nene.
La acest fel de mancare recomand un Pinot dell’ Otrepo Pavese.
Acum pe bune, eu tot citesc subito pronto in anume locatie intima si nu stiu cum muschii mei am retinut fix vinurile astea, primul mi se parea ciudat ca merge la supa, al doilea ca merge la chestii diverse, gen paste. De aia am zis ca e la misto, ca, sincer, nici nu mai stiu daca le-am incercat, dar macar sa le ramana denumirile pe aici, poate or fi si bune. Si ca ost scriptum, da, Cotnari, cu mici exceptii, e naspa
Dupa ziua de azi cand am reusit sa evit coliziunea cu doua pisici sinucigase (ca si masinile din spatele meu) si coliziunea om-canicula, va doresc foarte mult rororo. Si nu uitati: supa de legume, e buna la lume, nu mai face spume.
