Strudel Verde (cu Spanac, Branza Dulce Si Chimen)
articol scris de szuszazuza blog gulaschsuppe.wordpress.com
Vreau sa mananc urzici, bune de tot, cum le face mama, cu un pic de malai si un pic de usturoi. Pe bloguri mai toata lumea gateste urzici: de exemplu, doamna Elena. Dar in Austria nu se mai gatesc/gasesc urzici. Adica s-or gasi, da’ nush un’ sa le caut. La piata clar nu sunt, iar piata oricum e o data pe luna oder so ähnlich… Lui Oma daca ii zic, o sa sara in sus si o sa imi spuna ca n-avem rate, asa ca de unde urzici?! Mda… In concluzie, imi fac pofta de verzituri cu un strudel zemos si savuros cu spanac. Cum asa? Asa.
Ma dadeam pe bloguri mai zilele trecute si tot sarind din farfurie in farfurie, am ajuns pe blogul Gabrielei Cara unde am vazut ceva ce mi-a aprins papilele gustative: Kombe, o placinta cu origini turcesti, in care isi dau intalnire un aluat gustos, o branza cu temperament si un spanac verde ca primavara.
Mda, de unde am pornit si unde am ajuns… ehe, cale lunga e, dar zau daca ma pot tine vreodata de vreo reteta de la cap la coada 
. Plus ca se pare ca pe orice placinta pun mana – mai putin cea de mere de la Oma – tot strudel o fac 
. Printre motivele pentru care am ajuns de data asta la strudel se numara si Faulkner si Jack Hodgins: cand stii ca peste 600 de pagini asteapta rabdatoare sa fie citite, nu-ti mai arde de facut aluat… Asa ca m-am oprit la supermarket si-am insfacat pe langa o cutie de spanac bio (na ja, un lucru care imi lipseste aici e piata taraneasca…), doua cutii de Topfen (branza dulce, dar e un pic diferita ca gust si consistenta fata de ce se gaseste in tara ) si un pachet de aluat de foietaj.
Am decongelat spanacul si l-am scurs de apa. Apoi l-am amestecat cu branza, asezonand cu sare, putin piper, un strop de oregano si niste chimen.
Am intins compozitia pe foaia de aluat si am rulat. Initial n-am vrut sa rulez, dar uite asa, mainile au lucrat fara voia mea si, cum ziceam, tot la strudel am ajuns .
Am dat la cuptor si dupa vreo jumatate de ora si dupa ca am mai tropait alte vreo cincisprezece pe langa tava, in speranta ca daca tropai o sa se raceasca mai repede (fals!), am ajuns in sfarsit la momentul in care am trantit deasupra niste iaurt si…
Mahlzeit!
