Știți Să Vă Alegeți Peștele Din Piață? (1)
articol scris de Marcel blog marcel-iorga.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Am citit numeroase articole despre cum ar fi bine ca să poți cumpăra pește proaspăt. Majoritatea au avut același tip de descriere a modului de cum se deosebește peștele proaspăt de unul mai... puțin proaspăt. Așa că, m-am gândit că trebuie să fac o lucrare de doctorat despre subiectul foarte controversat... Pește proaspăt!
Prospețimea produselor din magazinele noastre eu o consider că lasă de dorit. Deci pentru o zi de cumpărături, în care să puteți cumpăra ieftin dar și în condiții de siguranță a sănătății, ar fi bine să vă alegeți cu grijă produsele ce le puneți în coș. Și poate că la această chestiune, mulți ar răspunde cu zâmbetul pe buze: ”Da care-i problema? Cumpărăm pește congelat, afumat, sărat, marinat, conservat și câteodata chiar... proaspăt!” Dar chiar știți exact ce cumpărați? Chiar știți cum puteți deosebi peștele proaspăt de cel care e cam stătut în galantar de vreo săptămână? Dacă NU știți, vă spun eu câte ceva! Pentru că de multe ori, am avut fost întrebat în legătură cu problema aceasta! Deci, să începem...
În crescătoriile de pește (de crap, caras, novac, păstrăvi, sturioni și în ultimul timp de somn african, etc. etc), peștii sunt hrăniți cu hrană ce conține elemente chimice ce le dezvoltă creșterea într-un ritm alert și desigur... coloranți. La fabricile de prelucrare a peștelui, ei sunt congelați cu ajutorul unor polifosfați mai mult sau mai puțin periculoși sau afumați cu un fum ”lichid” nociv din punct de vedere chimic. În magazine peștele care deja prezintă părți compromise, pur și simplu poate trece drept produs proaspăt, dacă vânzătorii se ocupă de el... și să știți că se ocupă bine...! 
Dacă doriți să cumpărați pește de calitate, nu vă uitați după el prin magazinele mici de langă casă! De obicei în astfel de locuri produse se află de mai mult timp și sunt în majoritatea cazurilor aproape de a fi etichetate ca stricate. Mai bine mergem la un supermarket cu un flux mare de clienți și în care peștii sunt cumpărați până la punctul în care sunt aproape de ieșire din ”garanție”. Cu toate acestea și aici este necesar să fim cu ochii-n patru. Să presupunem că nu au putut vinde la timp un somon norvegian refrigerat: peștelui i s-au tulburat ochii și s-au maronit branhiile, a început să miroasă suspect iar pielea lui s-a acoperit cu un mucus. 
În cazul când achiziționați pește proaspăt ar trebui să țineți cont de unele mici elemente esențiale. Peștele proaspăt are un miros fin, specific, nu înțepător. Împreună cu acest miros, se mai poate amestecata și un iz de noroi sau alte arome naturale la peștele de apă dulce, iar la pește de apă sărată, trebuie să miroasă a mare. Dacă un pește marin mic este luat de cap și ținut cu coada în sus, coada nu ar trebui să se îndoaie foarte mult. În schimb la un peștele de apă dulce, ar fi bine să observați burta lui - în cazul în care acesta este umflat, mai bine nu cumpărați acest pește.
Somonul norvegian nu este pescuit ci este crescut în cuști speciale. În felul acesta, peștele creşte fără să facă mișcare și ca să nu se îmbolnăvească în această captivitate impusă, în hrana administrată, se adaugă o grămadă de antibiotice și în același timp și coloranți. .jpg)
.jpg)
Dar când doriți să faceți sushi, tartar, rulouri sau alte preparate din pește crud, să știți că este chiar un lucru mortal. Și asta cunosc și medicii care s-au confruntat cu sindromul Opisthorchis (așa se numesc științific viermii de pește, dar cunoscuți la noi cu denumirea populară ”viermii sârmă”) și cunosc statisticile triste din domeniu.
Inutil să vă mai spun, că astăzi, ca să cumperi pește proaspăt de calitate, e o mare problemă. Și poate face față acestei situații, doar unul care este familiarizat cu trucurile producătorilor și a vânzătorilor.
În conformitate cu normele sanitar-veterinare, toate produsele deteriorate trebuie să fie casate. Dar în general, vânzătorul fiind cam lacom, v-a încearca să-l vândă. Peștele îndoielnic calitativ va fi spălat cu permanganat, care îi va elimina mucusul și mirosul, i se v-a tăiat capul pentru a nu se mai vedea branhiile și ochii tulburi, apoi va fi reașezat pe tejgheaua cu ghiață. În cazul în care și după această împrospătare, nimeni nu-l va cumpăra, peștele va fi congelat sau carcasa lui va fi tăiată în rondele, special făcute pentru fripturi la grătar și se va ambala în folie de plastic. Și asta nu-s toate trucurile! Și dacă nici atunci nu se va vinde, ”delicatesa semi-stricată” va fi dusă la departamentul de gastronomie, unde va fi frumos marinată, se va stropi cu sosuri, se va condimenta și va fi gustos gătită. Ar mai fi și o altă opțiune – fileurile să fie ușor afumate. Sărarea și afumarea, în general, este un mod garantat de a ascunde defectele peștelui. Deci în departamentul de pește ar trebui să fim foarte atenți. În primul rând trebuie să ne uităm la calitatea și aspectul peștelui şi nu la data la care a fost ambalat. Dar dacă există o etichetă suplimentară pe ambalaj, este mai bine să o dezlipiţi și să citiţi informațiile furnizate de eticheta anterioară!
Păstrarea peștelui proaspăt trebuie făcut într-un recipient închis ermetic, ținut în frigider, dar nu mai mult de 48 de ore.
La pescuit...
Atenție! Interesant de știut!
Desigur cel mai bine este să cumpăraţi peştele viu, care încă înoată în acvariile amenajate din supermarketuri sau magazinele specializate. De altfel, chiar și în aceste condiții, prospețimea peștelui poate crea probleme. La noi în țară, nu poți cere documentele de proveniență (incluzând zona unde a fost pescuit/crescut) și certificatele de calitate, decât dacă ești organ de control, nu cumpărător. Dar în alte țări civilizate, acest lucru este obligatoriu, mai ales dacă un cumpărător solicită acest lucru. Deci acest lucru este considerat esențial, mai ales atunci când peștii prezintă boli sau infecții cu viermi parazitari. Spre deosebire de piețele de pește, supermarketurile mari, verifică și testează ca peștii să fie absolut sănătoși. Pentru motive de siguranță proprie, peștele ar fi bine să nu fie sărat de noi, în speranța că astfel îl protejăm, deoarece sarea nu ucide potențialii paraziți. Uciderea larvelor parazitare nedepistate vizual, se poate face doar printr-o congelare de lungă durată (în acest caz, pare absurd) sau printr-o preparare termică de durată. De aceea peștele prins dintr-un acvariu, preparați-i prin prăjire, fierbere, coacere sau gătiți-l pe abur.
Dar când doriți să faceți sushi, tartar, rulouri sau alte preparate din pește crud, să știți că este chiar un lucru mortal. Și asta cunosc și medicii care s-au confruntat cu sindromul Opisthorchis (așa se numesc științific viermii de pește, dar cunoscuți la noi cu denumirea populară ”viermii sârmă”) și cunosc statisticile triste din domeniu.
Va continua...!
