Sos Satele Copiilor
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
No bun, cam alambicate meandrele, dar am primit un mail in care am inteles ca am voie a pun (oarecum) si poze. E posibil sa mi se ceara sa scot din ele, sunt facute sambata la actiunea la care am fost implicati o parte din blogãrii culinari.
Va spun pe scurt faza si pe urma poz(n)ele. Am primit mail de la o tipa misto, gen: vii sa gatesti si sa inveti copiii sa gateasca? Pe urma nitica debandada, sponsor Danone, compurile mele varza, deci sa nu radeti de ce am gatit ca va zbarg. Ideea e ca m-am dus cu un bun prieten, am vrut sa o iau si pe Casi, cica nu, pe urma ar fi fost da, putin aiuristic tot.
De gatit am ales niste chestii mega simple care, culmea, i-au incantat pe copiii mei. Adicatalea sandwich-uri, pui cu cartofi, mancarea nationala a romanului, apai iaurt cu fructe.
Acum sa va zic desfasurarea. Sponsor a fost Danone, care a cumparat tot ce ne-a trebuit (menomale). Fireste ca am ajuns primii, eu si bunul meu amic care mi-a scos pielea de la bataie, ca ma cam emotionasem.
Ei bine, una din mamele sociale (o sa ii zicem ca nume de cod mama Teo) a fost la fel de nerabdatoare ca mine, ne-am imprietenit si, culmea, are un caine batran, abandonat si … ce sa mai. O sa o cunoasca pe Casandra intr-o zi.
No bun, incet s-a adunat lumea si ne-am impartit la casele sociale despre care e mult de povestit, daca va intereseaza, va zic (Katze stie despre ele).
Nu bagati in zeama pozele caci stiti cum le fac eu si, daca legislatia cere, e posibil sa dispara. Din persoanele cunoscute de mine (cat de cat) am avut surpriza placuta sa dau peste Pansy si campioana de IriA.
Acum sa va prezint copiii mei cu care am gatit. Alexandru e cel mai mic, Catalin vrea sa devina bucatar si a fost primul la apel si chiar s-a implicat si ne-a ajutat sa trecem peste pragul ala penibil, de necunoscuti, Robert, viitor balerin, tupeist si super simpatic, abia astept sa il bat la ping pong (as vrea io, ce, mai am varsta lui?) si Nicoleta, o supertipa care se va reintegra in familie in curand, nu dau mari amanunte, tot ce pot spune e ca proiectul e viabil si oamenii chiar fac treaba, normal ca fundatia nu e din Romania, ca ai nostri dau cu promisiunile in gard, doar nu o sa faca ceva.
Am ales putine poze, posibil sa dispara din ele ca e nu stiu ce panarama in legislatie, organizatoarea, Stela, a zis ca nu crede, dar va zic asa.
E bun, intram acolo, mama Teo ne da un vin de Buzau, nu sosise nimica implicat in retetele noastre amarate, asa ca ne apucam sa tocam o ceapa si un usturoi. Catalin a sarit primul, amicul meu il invata sa taie, sa tina cutitul, din astea. Nici unul din copii nu a lucrat nesupravegheat de unul din noi (eu mi-am dus cutitoaiele cu mine si taie, harst).
Copiii au fost reticenti la inceput (na, vin niste adulti, se dau mari, noi facem contra, mai ales ca ai mei au fost mari), dar la final, doamne ce dor imi e de ei deja.
Catalin ne-a ajutat mult si i-a ajutat si pe zapacitii ceilalti. Noi am schimbat casele (sun cincisprezece case) si s-a iscat oarece confuzie, asa ca pana ne-au ajuns proviziile De la danone, deja li se facuse foame. Vina mea, ca i-am placut din prima pe ei, asta e, ca de foame nu s-a murit. Mama Teo a scos pana si cosul de condimente.
Va spun si ce am gatit. Cerintele au fost urmatoarele: sa fie foarte simplu, sa implicam copiii, sa luam masa impreuna. Rezultatele au fost cum au cazut: eu nu am avut comp, nu am vazut mailul, am luat o reteta de la Stela (buna, frango com limao dar cu pulpe, plus improvizatii de moment) si am folosit iaurt Danone, de la sponsori. Cam asta a fost tot, simplu, nu?
Ziceti voi 
Nico a fost spalatorul de serviciu (am spus copiilor reguli de igiena, am mentitnut curat locul faptei), Alex si Catalin au taiat, tocat, Robert a curata, bagat nasul in desert, ce sa mai, a fost un haos de milioane, absolut super, noi, “aia” ne zice, ajutati din plin de mama Teo.
Hai ca tot incerc sa dau cu maretele retete in lume si nu imi iese, ca eu am vrut sa ma incadrez in timpul dat si mai mult am coordonat decat am muncit. Asadar copiii au adus din beci cartofi, curatat, spalat. Mama Teo i-a taiat. Eu i-am pus in tava (comsi comsa, ca m-au ajutat, mama, chef ma fac, chit ca ma maziliti).
Pe urma au venit improvizatii. Punem pe cartofi si ceapa, usturoi, boia? Punem. Chef Andrei a invatat copiii sa faca amestec de unt cu coaja de lamaie si usturoi si sa umple pulpele. Care s-au asternut cuminti peste cartoafe.
Mama Teo a pus si nitica apa in tava, apoi ne-am dat seama ca stropeste, drept care am mutat tava si am pus una dedesubt sa nu se faca aragazul … sa nu se murdareasca, era sa scriu o traznaie.
Nico, dulcica de ea, a fost reticenta pana la aperitive, pe care le-am facut ultimele.
Cat timp au zacut puii la cuptor, ma rog, picioarele lor, cat am mai vorbit cu baietii de la Danone, cat ne-am inghesuit toti pe acolo, amicul meu i-a invatat pe copii sa faca desertul. Nimic spectaculos, iaurt cu fructe, dar i-a invatat sa le curete, sa stoarca citrice, chestii tehnice, bune de stiut.
Pe mine m-a mancat in derriere sa pronunt cuvantul caramel, la care Robert: bun caramel, mult caramel, imi place cat mai mult. Asa ca am intrat si eu in actiune (nu ca nu eram, gen: cine e liber? curata cartofii, cine e liber? spala aia).
Le-am aratat cum se face, nu i-am lasat si pe ei ca stiti si voi cum arde caramelul.
Dupa care baietii si Nico si-au facut (si personalizat) desertul, iaurt cu vanilie, fructe si caramel (e si o poza cu sandwich-ul acolo ca asa am apucat sa trimit pozele spre aprobare).
Am facut pe o hartie de copt (o luasem cu mine, ca poate trebuie) si niste michimausi din zahar ars pentru decor. S-au mancat Asadar reiau: pui cu cartoafe si multe chestii la cuptor (am uitat sa spun ca peste toate condimentele am uns si cu iaurt Danone pulpele).
La rece: iaurt cu vanilie, fructe si caramel.
Si, unde s-a bagat Nico cel mai tare, sanwichuri cu …
E, io pregatisem niste modele haioase pentru copii. Dar ai mei fiind mari au zis: sa fie consistente nene. Asa ca am scos formele de fursecuri si am combinat asa: am taiat tot felul de legume, am pus la bataie unt cu usturoi si lamaie (ramas de la pui, nimic nu se arunca, da?) le-am dat idee cum sa isi personalizeze si sandwichul si apai am iesit la tutun, ca se descuracu superbine, condusi deja de Nicoleta.
Si-au mai scos si ei din frigider una, alta, le-au completat, ce mai, super.
Singurul suparat de miros a fost Maxi, ca lui nu i-am dat nimica, nu m-am bagat, mama Teo stie ce ii da (si stiu ca a fost tratat regeste batranelul).
Repet, nu va speriati de poze, am ramas si fara baterii, dar va prindeti voi. La masa ne-a onorat si Diana, directoarea centrului, o supertipa de supertipa, na, ca ma repet. Ne-a dat multe amanunte despre cum functioneaza institutia, o sa caut cartea de vizita sa pun si link dar gasisti sigur pe net dupa SOS satele copiilor.
Pe la ora 14 s-a dat stingerea, o scurta trecere in revista si cadouase de la danone (din care am pasat spre biserica prin Doina mea, o stiti voi).
Phii, era sa uit, am facut o poza cu portia mea, copiii cica: numai atata mananci? Pai maica, nu mai am varsta si activitatea voastra. Alex, cel cu baletul, si-a facut un monsttru de portie si cica mai putea manca inca pe atata, dar zilnic alearga, face sport, pai ma puneam eu cu el? Iaca portia mea de pui cu sos de lamaie si unt si niste cartofi foarte buni de la mama Teo (cu muscaciune, ce sa fac).
Am incercat sa nu ma pierd in amanunte, cred ca nu am reusit, activitatea e prea complexa pentru a fi descrisa intr-un singur articol si a ramas ca mai mergem pe barba noastra, fara sponsori.
Daca ati avut rabdare sa cititi, sunteti cu capu’. De incheiere, va spun ca o sa mai merg pe barba mea, fara sponsor si ca am gasit si oameni care mai vor sa vina. Punem tot de din astea simple, un gratar de la bulgar, un meci, un, vedem noi, daca ne adunam e bine, daca nu, ma duc eu.
Si cu Casi, fireste
Va pup si rororo si imi pare rau de intarziere, dar cica nu stiu ce e cu legislatia si pus pozele mele nasoale pe net.
