Socata șocată
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Nu va speriati de titlu, m-am distrat putin cu cuvintele cat de apropiate sunt.
Una peste alta, da – nici o noutate – e sezonul florii de soc si deci a socatei. E prima mea tura de socata ever, asa ca inainte de a purcede m-am informat si eu in stanga si in dreapta si pana la urma m-am apucat de migalit propria bauturica suta-n suta naturala.
Am folosit
- apa – 9 litri
- 1 kg zahar – iubi a zis ca ar vrea-o mai dulce la urmatoarea tura dar nu cred ca voi pune mai mult zahar si voi topi si nitica miere cu cat mai aromata cu atat mai bine.
- 5 lamai
- 12 – 14 flori de soc
- sare de lamaie (sau vreo 10 grame de drojdie de bere)
- optional – o mana de alte plante aromate, de exemplu menta
Intai si intai, am facut rost de la socrita mea de un borcan maaaaare de zece litri. Apoi m-am dus in spatele curtii de unde am cules frumusete de flori de soc pe care m-am pus sa le spal de toate impuritatile, muscute si alte cele. Se spala in apa curata dar nu sub jet de apa ca pleaca bunatate de arome din polen.
Spalam lamaile sub un jet de apa. O lamaie o feliem si o punem in borcanul de socata deja umplut cu apa. Celelalte lamai le stoarcem cu convingere ca sa le obtinem sucul. Eu am lenevit din gros la asta, exploatand fara scrupule storcatorul de citrice.
Turnam in borcan zaharul si sarea de lamaie (sau drojdia daca asa vreti) si mestecam pana se dizolva zaharul. Mama mea face altcumva: topeste zaharul pe foc intr-o cratita pana acesta capata o usoara nuanta caramel, toarna deasupra apa si lasa sa se dizolve zaharul in apa care fierbe pe foc dupa care toarna aceasta ….zahareala in apa de socata pe care o si coloreaza si ii da si un usor gust de caramel.
Mai adaugam in borcan florile de soc si cojile de lamaie tocmai stoarse de pulpa. Am scos borcanul pe balcon caci soarele accelereaza fermentarea si acoperim – eu am folosit o sita deasa si marunta. In zilele urmatoare, mestecam din cand in cand in suculetul in formare.
In mod normal, dureaza de la patru zile la doua saptamani sa fermenteze, iubi n-a rezistat si a treia zi deja a atacat suculeala, asa ca am scurs-o si am pus-o in sticle pe care le-am pus la rece.
“Buna buna”, am decretat noi - nici nu mai trebuie sa adaug ca, de atunci, ne-am tot “superhidrosocatat”, vorba regretatului Radu Anton Roman
.
