Snitelul, Dovlecii, Cartofii Si Austriecii
articol scris de szuszazuza blog gulaschsuppe.wordpress.com
Daca va rog sa imi spuneti primul fel de mancare ce va vine in minte cand auziti “Austria”, care o sa fie acela? Snitel, cumva? Nu e de mirare, pentru ca si pe ei daca ii intrebi, o sa primesti cam acelasi raspuns.
Da, snitelul e o institutie in Austria, la fel cum e si salata de cartofi (Kartoffelsalat, adica 
) si uleiul de samburi de dovleac, musai autentic, din Stiria.
Nu o sa va invat sa faceti snitele, ca doar asta stie oricine. O sa va spun doar ca aici e musai sa faci snitelul cu “Semmelbrösel” – noi am zice pesmet, ei ar sari in sus indignati. Caci “Semmelbrösel” nu vin din orice fel de paine, ci din… Kaisersemmel – mareata chifla imperiala! Va sa zica, totul are iz imperial – v-am mai zis eu! In rest, snitelul e cam ca pe la noi (ahem… na, ca si noi, de unde oare l-om fi luat?!): da-i cu Brösel, da-i cu faina, da-i cu ou, da-i cu Brösel, da-i cu faina, da-i cu ou… si apoi tzusti in ulei incins. La odihnit neaparat pe prosopel de hartie ca sa se scurga uleiul.
Ok, deci snitele aveam, si pentru ca ma pocnise o pofta de gorgonzola – determinata de fapt de reducerea de pret afisata – si cum in capul meu s-a facut o asociatie ciudata intre snitel si branza asta cu miros insuportabil (hihi), mi-am zis sa le aduc impreuna.
Intai m-am gandit daca sa topesc gorgonzola peste snitel, sau sa fac un sooooos… Mda, mi-a fost cam plict, plus ca mi-era tare foame, am zis sa fac lucrurile mai simple.
Am luat niste cartofi mai maricei, i-am curatat si taiat in cuburi mai mari si i-am pus la fiert cu sare. Cand s-au fiert, i-am scurs de apa si i-am asezat pe farfurie langa snitel. Peste ei, pentru ca erau fierbinti, am pus pur si simplu bucati de gorgonzola. Cand s-a topit branza, am macinat un picut de piper si am turnat si niste picaturi de ulei din samburi de dovleac. Uleiul asta – daca ati fost prin Austria si nu l-ati incercat – va sfatuiesc ca data viitoare sa o faceti. Si daca va place sa luati si o sticla pentru acasa. E o nebunie in salata, sau picurat pe un pic de toba, sau… Ah, iar sunt pe aratura, ia sa raman la snitele!
Un pic de ceapa de tuns, asa, de decor, si o sticla de prosecco (nu de alta, dar nu mai aveam nimic altceva disponibil…) si am avut parte de o cina minunata!
Mmmmm, delicios!
