Singurătate în Doi
Sursa Singurătate în doi
articol scris de Gatind cu Mira blog gatindcumira.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Întotdeauna mi-a plăcut ceea ce a spus Allan Pease în cartea "De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă", iar fraza principală era "Relaţiile sfârşesc prost pentru că bărbaţii nu pricep că femeia nu poate fi asemeni lor, iar femeile se aşteaptă ca bărbaţii lor să se comporte exact ca ele".
Oare aşa să fie? asta se aşteapă de la noi? atât aşteptăm unii de la alţii?
Noi nu suntem mai buni sau mai răi unii decât ceilalţi, pur şi simplu suntem diferiţi. Eu am constatat că diferenţa între un bărbat şi o femeie se vede în mod special atunci când suferim. Femeia îşi permite luxul de a "boci" cât pofteşte, de a spune tot ce are pe limbă pe când majoritatea bărbaţilor tac, aruncă flăcări în jur doar cu privirea.
O femeie când este rănită îşi dă seama imediat şi începe instant procesul de recuperare pe când un bărbat ce ajunge într-o asemenea situaţie lasă totul să treacă crezând că timpul le va rezolva pe toate...dar nu e întotdeauna aşa, într-un fel sau altul de fiecare dată ajunge să doară.
Se spune că în România un cuplu căsătorit din două ajung la un moment dat să divorţeze. În mod special cuplurile tinere. Părinţii noştrii cred că erau mai obişnuiţi cu "singurătatea în doi" decât suntem noi 30 de ani mai târziu.
Mă tot întreb cât este de bine când se ajunge aici, dacă motivele sunt suficient de solide, dacă decizia este într-adevăr una finală, dacă nimeni nu mai merită o a doua şansă şi cine regretă mai mult: femeia sau bărbatul.
Cine ajunge să îşi revină mai repede dintr-o asemenea situaţie? Cu siguranţă cel care are iniţiativa unui astfel de pas, sau? ajunge la un moment dat să îşi dea seama de ceea ce a făcut şi totuşi să fie prea târziu?
Ne-au trebuit aproape 100 de milioane de ani pentru a evolua
la stadiul unei societăţi suficient de sofisticate pentru ca omul să poată
ajunge pe lună, dar el este totuşi nevoit să meargă la toaletă asemeni
strămoşilor săi primitivi. Oamenii pot să pară oarecum diferiţi de la o cultură
la alta, dar dincolo de asta, nevoile şi impulsurile noastre biologice sînt
aceleaşi.La fel cum este la origini şi suferinţa noastră, putem să ne manifestăm diferit dar asta nu schimbă cu nimic ceea ce simţim. Femeie ori bărbat, ce mai contează atunci când momentul este unul de cotitură...mai bine singurătate de unul singur decât o singurătate în doi?
