Sarmale Cu Cantec
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Nu o sa va invat eu acuma sa faceti sarmale, o sa va spun o poveste cu sarmale si cum se executa cand ai un gigicontra in coasta.
Dar intai sa va arat recolta la zacusca, culeasa din bio ceaunul nesanatos, de fonta, tuci, ce mama ma-sii e.
Opt borcane si cred ca destul pe anul asta, ca nu o sa mai stea vinetele la 0.5 ron kila multa vreme.
Si sa revenim la sarmalele noastre. Cum maine iau iar drumul in cauciucuri, zic sa fac sarmale, sa las acasa de mancare. Bai nene atata carcoteala la niste sarmale (care au iesit bune, chit ca le-am facut simplu) nu am vazut.
Deci io am facut asa, am inabusit nitica varza dulce, am pus si niste sorici, ca aveam in plus, am calit ceapa cu slana afumata (de Reghin, da?) am amestecat carnea cu sare, fulgi de ardei iute si cimbru.
Nu e mare lucru dar in coasta mea: de ce calesti ceapa? (pen’ ca m-am taiat la dejt si am taiat-o mare si ca sa se omogenizeze totusi cat de cat), de ce ai pus sorici (ete d’aia), ce e ala verde? (cimbru in kila mea), da marar nu pui? (nu, dar pun piper).
Eu intai gust amestecul si pe urma pun orez.
Si pe urma framant bine, ca la cozonaci. Carcotasul: da’ ai pus orez? Unde e? Nu se vede.
No bun, trec peste asta, ma apuc sa le asez dupa metoda Laurei Laurentiu in oala (sunt si cateva in foi de vitza de vie ca mai ramasese loc).
Incepe carcoteala: da’ nu oparesti frunzele de vitza? ba le oparii, mama lor, dar de ce pui sarmalele asa? pune-le invers, pai dishe? ca se desfac, se desfac o laie.
Continui cu tot calmul englezesc, pun in apa in care am oparit frunzele proaspat culese din fereastra (scrisesem curestre, doua cuvinte intr-unul, sa nu uit sa zic academiei sa treaca in dictionar toate tampeniile pe care le scriu), deci reiau, in apa fiarta pun pasta de rosii, pun peste sarmale zeama si doua frunze de vitza ramase degeaba, fireste, strat de varza dedesubt si peste sarmale.
Urmeaza greierasul din creier: ce e cu frunzele alea, ai pus destula varza, vreau zeama mai multa, sa mi le lasi cu zeama. Drept urmare le dadui la cuptor si p’aici mi-a fost drumul. V-am zis ca am multa rabdare.
Intr-un final le-am scos din cuptor, nu am numarat orele, dar au fost cateva. Au bulbucit ele vulcanic acolo.
Nu s-a terminat, cica nu au destula zeama, sa fie ca ciorba, le-am mai dat un clocot pe foc, ce era sa fac, s-a dus bunatate de arsura, bune au iesit, slana aia topchita cu ceapa au facut minuni.
Rezultat: gigicontra cica, acum arata bine, io mananc salata de vinete. Nu mi-a venit sa imi dau palme, dar pohta de un coniecel, sigur mi-a venit.
Am avut apreciere de la rororo care a rororoit dupa miros de ii ploua in gura, dar e la regim, cica trebuie sa dea 10 kile jos, asa ca a primit o lingurita de iaurt degresat, sa nu dea in ulcer.
In speranta ca ati retinut reteta, fireste, unica si irepetabila, va dorim rororo (azi risc sa fac o ciorba, sa vedem ce se intampla).
