Sandvisuri Micado–a La 1925
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Ok, poza de mai sus nu e deloc stralucita, e o poza facuta in graba, dimineata, cu stomacul chioraind de fomita. Aveam chef sa incerc ceva nou, asa ca am profitat ca aveam in casa un baton cu susan si branza Ementaler si am zis sa incerc reteta doamnei Comsa. Nu ma intrebati de unde denumirea Micado ca habar n-am, sincer cand am citit-o, credeam ca voi gasi niste ingrediente exotice, ceva, n-a fost cazul, e un sandvis cat se poate de obisnuit. Imi place ideea indesarii cu umplutura a unei baghete – intai bagheta e mai potrivita decat batonul meu cu susan caci are o crusta mai ferma, deci produsul final va arata mai slefuit in ansamblu si in, al doilea rand, forma asta de prezentare are doua avantaje: e perfecta pentru un bufet suedez, o masa lejera cu prietenii, gustari pentru copilasii nostri si prietenii lor, sunt mici si cochete si secundo se face mai repede decat sa bibilesti si sa aranjezi nu stiu cate sanvisuri pe un platou. Parerea mea! Umplutura e, zic eu, versatila, putem adauga sau scoate ingrediente dupa pofta ce-o poftim, am ramas surprinsa sa constat ca, desi ma asteptam sa simt untul mai tare, el n-a fost decat o particica vaga de tot, ca intr-un sandvis un care untul a fost uns direct pe paine. Asa ca, mai jos, va dau reteta de la dna Comsa, iar imaginatia noastra in ale gatitului poate sa dea un plus unei retete atat de simple.
“Scobim miezul dela o franzeluta de jumatate kgr. taindu-i mai intai un varf, apoi umpluta cu urmatoarea compozitie: sunca slaba, fiarta si taiata cuburi, salam bun taiat in felii subtiri, o bucata Ementhaler taiata marunt si amestecate cu atata unt proaspat, ca toate sa se lege bine. Dupa ce am umplut-o, indesand-o bine, taiem franzela cu un cutit in felii de grosimea unui deget, le aranjam frumos pe o farfurie si le servim la ceai.”
Pofta buna!
