Rata Peking
articol scris de A to Z - food and tr blog a-bis-z.blogspot.com
Una dintre cele mai delicioase, dacă nu chiar cea mai delicioasă mâncare chinezească este Raţa Peking. Nu doar mâncarea ca atare e deosebită, ci şi ritualul în care se serveşte. Acum câţiva ani eram sceptică atunci când auzeam de raţa Peking, azi însă nu pot decât să o recomand oricui.
%5B3%5D.jpg "PekingEnte _1(28)")
Am văzut acum vreo doi ani un reportaj la televizor, în care se arăta cum se pregăteşte şi se serveşte Raţa Peking. Reportajul a fost făcut într-un restaurant din Singapore, unde, spunea reporterul, s-ar găsi cea mai delicioasă Raţă Peking. Din câte îmi mai aduc aminte, bucătarul a luat o raţă, i-a cusut partea inferioară, iar apoi a pompat aer între pielea şi carnea raţei până când pielea s-a desprins de grăsimea de pe corp. A opărit raţa, a agăţat-o într-un cărlig şi a lăsat-o să se uşte la aer timp de mai multe ore. Din când în când ungea raţa cu un sos. A copt apoi raţa într-un cuptor mare până când pielea a devenit aurie şi crocantă. Pielea este cea mai importantă parte din această mâncare, de aceea în timpul preparării se are tot timpul grijă să nu se rupă sau să se ardă. Bucătarul a desfăcut pielea raţei cu grijă şi a tăiat-o în felii dreptunghiulare şi a servit-o cu frunze de salată verde şi zahăr.
Săptămâna trecută am fost la cel mai bun restaurant chinezesc din Berlin, Good Friends. Aici se serveşte întreaga raţă, împărţită într-un meniu compus din trei feluri.
%5B2%5D.jpg "PekingEnte _1(3)")
La felul întâi am primit pielea de raţă cu nişte clătite făcute pe aburi, destul de neutrale la gust. Se ia câte o clătită, se pune o bucată de piele crocantă, apoi castravete proaspăt, ceapă verde şi un sos, asemănător cu sosul hoisin. Se rulează şi apoi se mănâncă.
%5B3%5D.jpg "PekingEnte _1(4)")
%5B2%5D.jpg "PekingEnte_1 (12)")
%5B2%5D.jpg "PekingEnte_1 (13)")
La felul principal am primit carnea de raţă, cu legume şi orez. Carnea e tăiată în bucăţi mici, ca la aproape toate mâncărurile asiatice şi e preparat cu legume de sezon.
%5B2%5D.jpg "PekingEnte _1(15)")
A urmat apoi supa făcută din oase, restul de carne şi legume.
%5B2%5D.jpg "PekingEnte_1 (19)")
Meniul a fost completat de un desert: bucăţi de banane, ananas şi mere prăjite în aluat de clătite şi servite cu miere de albine.
%5B2%5D.jpg "PekingEnte_ 1 (23)")
Am încheiat astfel cina, cu peste 2000 de calorii mai mult pe şolduri. Din această cauză Raţa Peking se află pe lista mea de rarităţi: “a nu se consuma mai mult de o dată pe an”. Însă merită să aştept un an.
