Puterea Gandului Si A Imaginatiei Asupra Organismului Nostru
articol scris de inbucatariecutata blog inbucatariecutata.blogspot.com
Mintea umană este cel mai mare făcător de minuni.
Montaigne
Autosugestia este foarte importantă. Trebuie să credem cu tărie că putem realiza orice lucru. Să avem încredere în noi. Puterea gândului şi a imaginaţiei asupra organismului nostru este cu mult mai mare decât se poate bănui.
Fiecare celulă a corpului este înzestrată cu o disponibilitate incredibilă de a executa ceea ce noi îi ordonăm. Să gândim pozitiv despre corpul nostru. Nu trebuie să gândim niciodată: „Vai, ce burtă am!”, ci: „Parcă începe să-mi scadă burta!”. Ceea ce gândim, va deveni realitate mai devreme sau mai târziu. Nu credeţi că trimiterea unor gânduri pozitive către propria noastră fiinţă este mai folositoare?
Despre sentimentele pozitive
Încă de la sfârşitul secolului al 18-lea emoţiile, sentimentele şi stările pe care le trăim au fost împărţite în 2 mari grupe: unele care măresc activitatea vitală a organismului şi altele care aduc scăderea ei.
Când omul trăieşte stări de bucurie, toate procesele vitale ale organismului se desfăşoară într-un ritm intens. Respiraţia devine mai adâncă, pulsul este accelerat, mai plin, obrajii se îmbujorează, ţinuta se îndreaptă, oboseala scade, capacitatea de muncă şi randament cresc.
Emoţiile negative se pot ghici uşor după mimică şi comportament. Ele tulbură şi inhibă toate procesele vitale din organism, ceea ce duce la pierderea capacităţii de muncă, la oboseală şi slăbirea rezistenţei în faţa bolilor.
De la bun început trebuie să pornim de la o constatare banală: de cele mai multe ori ne aprindem şi ne enervăm pentru fleacuri şi transformăm un nimic într-o dramă. Cu timpul însă, lucrurile se aranjează. Împrejurarea care astăzi, pe fondul emoţiei imediate, ne apare drept o catastrofă, mai târziu, după o săptămână sau o lună, ne apare măruntă, neînsemnată, iar reacţia noastră – nejustificată şi chiar ridicolă. Dacă stăm să ne gândim lucid la cauzele care au provocat explozia emoţională, vom vedea că sunt cu totul disproporţionate faţă de energia nervoasă risipită atunci. Tocmai această disproporţie între cauză şi efect dă emoţiei negative caracterul ei morbid şi ne obligă să o combatem.
Suntem aşa cum ne sunt gândurile. Pentru ca atmosfera noastră sufletească să fie luminoasă, tonică, optimisă, pentru a reuşi în tot ce ne propunem să înfăptuim, este neapărat nevoie să gonim din suflet orice idee nesănătoasă, inutilă. „Nu ţine supărarea de azi pe mâine”, ne îndeamnă înţelepciunea populară. Nu trebuie să lăsăm ca insuccesele, neplăcerile, pierderile să se transforme în amărăciune permanentă, „să ne acrească”. Neliniştea, descurajarea, gândurile negre, contactul cu cei care se plâng tot timpul ne consumă inutil energia nervoasă şi ne scad vitalitatea. Acelaşi efect îl au şi neînţelegerile, ura, gelozia, invidia şi orice sentimente duşmănoase faţă de alţii. Economia este un mare venit, spune o constatare a înţelepciunii celor vechi. Ea este valabilă în orice domeniu şi prin urmare şi în cheltuirea potenţialului nervos.
Râsul este cel mai bun aliat al odihnei şi un minunat ajutor al medicului. „O inimă veselă omoară mai mulţi microbi decât toate antisepticele din lume”, afirmă textele înţelepte. La chinezi, zeul râsului, Ha-Sin-Han, este şi zeul fericirii şi al sănătăţii.
Mai ales pentru intelectuali, râsul este o binefacere. S-a constatat că el ameliorează considerabil circulaţia sanguină în general şi pe cea cerebrală în particular. În timpul râsului creşte acţiunea aspiratoare a cutiei toracice, curgerea sângelui venos se ameliorează, creierul se eliberează de reziduurile metabolice care se acumulează în timpul muncii intense.
Activând absolut toate funcţiile organice, râsul restabileşte acel echilibru minunat care se numeşte sănătate şi care rezultă din armonia tuturor funcţiilor organismului.
Pesimistul, omul care „scuipă oţet”, care nu este mulţumit niciodată de nimic şi care înainte de toate vede răul, pretutindeni şi în orice, prin neliniştea şi tristeţea lui contagioasă, descurajează, creează, întreţine şi induce o stare de tensiune permanentă, atât în el, cât mai ales la cei din jurul lui. De aceea trebuie să evităm pe cât posibil compania agitaţilor, dezamăgiţilor şi să ne ferim de spectacolele deprimante. Să căutăm, în schimb, tovărăşia oamenilor veseli, plini de încredere, sănătoşi la minte, care tocmai datorită acestor calităţi sunt adevărate canale de manifestare a energiilor benefice ale optimismului.
Bibliografie:
Catrina, Nicolae, Din tainele alimentaţiei lacto-vegetariene, Editura Shakti, Iaşi, 1994
