Povestea Găinilor Nestresate
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Într-un sătuc tupilat pe o molcomă coastă a văii Prahovei s-a deschis acum mulți ani paradisul găinilor.
Încă de când ies din găoace, galinaceele sunt tratate mai mult decât regește. În primele zile de “domnie”, puișorii domiciliază în fesul meu roșu, chiar lângă sobă, spre invidia motanului Tuf. Meniul este și el princiar: doar gălbenuș de ou fiert și servit direct din mâna “mamei” lor (aka mama-soacră a mea).
Odată ce prind puteri, pufuleții sunt scoși în lume și prezentați cățelului Puf, căruia i se trasează sarcina de a-i păzi cu prețul cozii. După aceea, au program de jogging prin iarba grasă și fragedă, unde motanul Tuf le predă arta păcălirii altor pisici mai puțin prietenoase.
Când le dau penele, puii sunt băgați la socializare cu seniorii poiatei, dar de dormit, dorm tot separat. Ferească sfântul să deprindă nărăvul certărețului cocoș Cornel.
Huzurul continuă pentru găinile de Mislea și după încadrarea în muncă. Nu-ți spun de meniurile lor de fițe sau de cât loc de zburdat au (jumătate dintre bucureșteni s-ar face galinacee de ar ști). Îți zic doar atât, ca să vezi câtă grijă are mama soacră de odraslele ei înaripate și implicit de premiul tău: duminică, pe canicula aia cruntă, draga de ea se ducea din jumate în jumate de oră să primenească apa la găini, să nu care cumva să le dovedească setea.
Te poftesc să te bucuri și tu de ouăle celor mai cocoloșite găini din lume. Trimite-mi azi o rețetă și vin eu cu omleta.
Gainile nestresate ciugulind carbune pentru o digestie buna
