Povestea Delicatei și Luminoasei Tarte Cu Cocos Confiat!
articol scris de MonicaLazar blog Eat, love and be happy
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
De obicei, cam pe la jumătatea săptămânii încep să fac research pentru prăjitura de weekend, asta însemnând o îndelungă holbare la minunatele poze de pe foodgawker. Și după multe ”hmm.... wow.... mmda.... mnuu” urmează un răsunător ”aha!!!”, semn al unei idei strălucite, întotdeauna strălucite! Și cu sau fără legătură (nu mai țin minte..) cu ce oi fi văzut pe acolo, m-am fixat pe cocos ca ingredient principal. Nu aș putea spune că nu aș rezista fără cocos dar nici că aș refuza cu ușurință ceva cu acești fulgi plăcut de albi. Și, sunt din ce în ce mai convinsă că acesta a fost motivul principal pentru care am ales cocosul pentru desertul de săptămâna asta. Nevoia de alb. De poze luminoase. Și luminoase până peste au ieșit. Cu teamă și ceva reguli foto, citite și încălcate, că doar așa mă și îndeamnă la finalul articolului, am băgat delicata tartă albă într-o baie de soare hotărât și cred că de îndată s-au și împrietenit, lumina îndrăzneață și culorile discrete și curate ale tartei. Și-au trăit fericite, lumina și tarta, până la adânci bătrâneți... Asta s-o credeți voi! zice stomacul extaziat de minunatul produs de digerat.
Mult am vorbit și nimic important nu am spus încă despre tarta asta. Cum ziceam, toată povestea pornește de la cocos. Dar ce se întâmplă în continuare e cu mult mai interesant. Din întâmplare, am dat peste o plăcintă indiană, dil-khush îi spune, cu cocos confiat și fructe uscate. Ce să mai... m-a atras din prima secundă aspectul exotic al desertului. Și cum există soartă și în lumea prăjiturilor, se făcea că tocmai ce mi-am refăcut rezervele de fructe uscate, printre care și noul venit, cocosul confiat. Tăiat în pătrate micuțe, de un alb mat și destul de dur dar nu suficient pentru a fi mușcat cu curiozitate, cocosul confiat își oferă gustul binecunoscut alături de alte arome neobișnuite dar în nici un caz neinteresante. Ciudat, plăcut, ciudat, interesant, cam așa e cu gustul cocosului confiat. Oricum, extraordinar de potrivit pentru tarta mea cu influențe indiene. De la reteța de dil-khush imaginația mea s-a simțit liberă și nestringherită și a creat o minunat de cremoasă și aromată tartă cu cocos.
Ingrediente
Aluat de tartă
- 190 gr făină
- 1/2 linguriță de sare
- 100 gr unt (la temperatura camerei)
- 50 gr zahăr
- 1 ou
Crema de cocos
- 500 ml lapte
- 150 gr zahăr
- 2 gălbenușuri + 1 ou întreg
- 40 gr amidon
- 2 linguri unt
- esență de vanilie
- 2 linguri stafide
- 100 gr cocos confiat
- 2 linguri cireșe confiate (sau caise/ piersici/smochine/ uscate)
- coaja rasă de la o portocală
Frosting
- 200 ml smăntână pentru friscă
- zahăr după gust
- vanilie
Ingredientele fiind prezentate, începem cu aluatul. Intră în categoria ”prima dată” dar a ieșit exact cum trebuia, fin și fraged. Mixați untul cu zahărul, prieteni vechi într-ale prăjiturilor, până obțineți o cremă pufoasă. Adăugați oul ușor bătut și omogenizați după care puneți și făina (în care nu uitați să puneți sarea) și ori vă înfrânați cu-ndărjire pornirile de a mixa prea mult, ori vă folosiți măinile care nu au cum să greșească. Aluatul obținut îl înveliți cu grijă maternă în folie alimentară și îl tineți la frigider cel puțin 30 de min. Al meu a stat o noapte întreagă, din motive de ”îl fac acum ca să am mai puține de făcut maine”. Oricum, stați liniștiți. Cu cât stă mai mult la frigider, cu atât mai bine.
După scoaterea din frigider, măriți viteza de lucru pentru a nu se încălzi untul din compoziție, puneți rapid aluatul în tava de tartă, înțepați cu furculița și dați la cuptor cam 20 de min, la 180 de grade. Sincer vă recunosc că eu nu m-am mișcat așa repede și, fiind încălzit, după 5 minute de stat în cuptor, marginile au cam căzut în interior. Așa că, îmi rămâne să îi cred pe cuvânt pe cei ce zic treaba cu viteza. Dar de bun tot bun a ieșit, nici o grijă.
Pentru cremă puneți laptele împreună cu 50 gr zahăr pe foc mic. În acest timp bateți gălbenușurile și oul întreg. Adăugați restul de zahăr (100 gr) și amidonul. Omogenizați, iar când laptele este fierbinte, turnați în timp ce amestecați continuu cu ustensila aia de bătut ouă, tare folositoare ustensilă. Nu vă opriți din amestecat până nu dă în clocot iar compoziția se îngroașă. Stingeți focul și adăugați cocosul (eu l-am mărunțit în blender) bucățelele de cireșe confiate, stafidele, coaja de portocală și esența de vanilie. Lăsați să se răcească puțin după care adăugați 2 linguri de unt, care vor definitiva cremozitatea amestecului frumos colorat.
Cu frostingul nu e mare filozofie. Doar știți cu toții. Bateți smântâna cu cât zahăr doriți, după nevoia de dulce a fiecăruia.
După ce crema s-a răcit, iar cocosul, cireșele și stafidele s-au înmuiat exact cât trebuia, umpleți cu ea aluatul de tartă iar peste adăugați stratul de friscă. Eu am ornat cu fulgi de migdale și fulgi de cocos (obișnuit). După vreo 2 ore în răcoarea frigiderului tarta asta se transformă într-un desert răcoros, cu un iz discret și neobișnuit de arome minunate.
http://dear-husband-dear-wife.blogspot.com/feeds/posts/default?alt=rss
