Ponta Sa Spună Cine L-a „asasinat” Pe Procurorul Panait
articol scris de valentinaghidculinar blog valentinaghidculinar.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Mătușa procurorului Cristian Panait, Eleni Dumitru, se arată convinsă, la nouă ani de la misterioasa moarte a nepotului său, că liderul PSD, Victor Ponta, știe cine s-a aflat în spatele „asasinării” tânărului magistrat.
“Domnul Ponta știe exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că știe exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aștept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, așa cum s-a susținut” – este declarația șoc a mătușii procurorului Cristian Nicolae Panait, Eleni Dumitru, la nouă ani de la moartea încă învăluita în mister a magistratului care avea doar 29 de ani.
Victor Ponta a fost, până în 2001, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică. Cristian Panait a activat în cadrul Biroului Anchete Speciale din componența aceleiași secții.
De la extaz la agonie
Martie 2002: Cristian Panait avea 29 de ani, era cadru universitar și, deși încă tânăr, fusese promovat în cadrul Biroului de Anchete Speciale al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României. Avea în lucru cauze de o complexitate deosebită, între care cea a unui deputat și a unui procuror. “Simțul datoriei dezvoltat, seriozitatea, aptitudinea și dorința lui de a se implica în cauze complexe au atras aprecierea colegilor procurori și a conducătorilor ierarhici. Aceasta a făcut, ținându-se cont de rezultatele bune obținute, ca lui Panait Cristian să-i fie repartizate și cauze cu grad ridicat de dificultate în probațiune”, se menționează în arhivele Parchetului General. Îl aștepta, așadar, un viitor strălucit și nimeni nu suspecta ce avea să se întâmple în numai câteva săptămâni.
10 aprilie 2002: “Mâinile, gambele și planta picioarelor lui Cristian Panait aveau culoarea roșu pronunțat și erau foarte reci. Panait Nicolae Cristian a mers în bucătărie și s-a plimbat cu pași, mai întâi rari și apoi repezi, de la un capăt la altul al bucătăriei, uitându-se, din când în când, în sus, la un punct fix. În acest timp era supravegheat discret de mătușa și mama lui. (…) La câteva minute după aceasta, Panait Nicolae Cristian a ieșit din bucătărie cu pași repezi, îndreptându-se pe ușa terasei. Mama și mătușa au încercat să-l oprească prinzându-l de picioare și mijloc, însă Cristian le-a îndepărtat, continuându-și drumul, hotărât, spre terasă. Mama a mai făcut o încercare de a-l opri pe fiul său, însă nici de această dată nu a reușit, din cauza robusteței fiului ei (…). Panait Nicolae Cristian a pășit pe treptele terasei și s-a aruncat în gol, căzând pe partea carosabilă. A fost transportat cu mașina serviciului de ambulanță la Spitalul de Urgență însă nu a mai putut fi salvat” – nu este un fragment dintr-un roman polițist, ci un citat din Rezoluția din 12.08.2002, prin care dosarul 177/P/2002, privind decesul procurorului Cristian Panait, a fost clasat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României.
17 zile de foc
EVZ propune, la nouă ani de la moartea încă învăluită în mister a tânărului magistrat, o trecere în revistă a evenimentelor care au culminat cu tragica întâmplare. Evenimente derulate în perioada 23 martie – 10 aprilie 2002, care au transformat, “peste noapte”, un tânăr procuror cu viitor luminos într-un sinucigaș.
Dosarul privind misterioasa moarte a procurorului Cristian Panait a fost clasat în 2002, la fix patru luni după deces. Anchetatorii au avut, în vedere, printre altele, și posibilitatea hipnotizării magistratului, în vederea determinării acestuia de a se sinucide. Teza nu a putut fi probată.
S-a dispus, în premieră pentru justiția românească, până și efectuarea unei analize psihopatalogice post-mortem, dat fiind faptul că nu a putut fi găsită nicio explicație plauzibilă vizavi de gestul tânărului procuror. Nici aceasta nu s-a dovedit concludentă.
Adrian Năstase și arestările de vineri seara
Procurorul orădean Alexandru Lele dispune arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui fost prefect de Bihor și important sponsor al PSD la alegerile din 2000. Premierul de atunci al României, Adrian Năstase, declară că nu crede în arestările de vineri seara. Tărău este eliberat duminică seara și fuge în SUA. Procurorul Lele acuză public: “Năstase a intrat cu bocancii în anchetele penale”. Un fost partener de afaceri de-al lui Tărău îl denunță, din închisoare, pe anchetatorul Lele. Suspectat de corupție, Lele intră în investigarea Biroului de Anchete Speciale din cadrul Parchetului General. La Oradea este trimis tânărul procuror Cristian Panait, pentru a-l investiga pe Lele.
“S-ar putea, din delegația aceasta, să fiu ori jos ori unde sunt”
Cu o seară înainte de a pleca la Oradea, pe 23 martie, Cristian Panait ajunge târziu acasă, dar și aparent băut, ceea ce nu îi stătea în caracter și îi spune mătușii sale, Eleni Dumitru, pe un ton ridicat: “S-ar putea, din delegația aceasta, să fiu ori jos ori unde sunt”.
Ancheta scapă de sub control pe 27 martie. Percheziția la domiciliul din Oradea al procurorului Alexandru Lele eșuează, căci acesta cheamă mai mulți reporteri. Anchetatorii – polițiștii și procurorii, între care și Cristian Panait – sunt bruscați, eșuarea percheziției este preluată de mass-media, povestea capătă conotații politice. Panait se gândește să-i întocmească lui Lele dosar penal și pentru ultraj și să dispună interdicția de a părăsi țara.
“Era palid, nedormit, vădit marcat…”
28 martie: “Dimineața, Panait Nicolae Cristian a întârziat la micul dejun și când a apărut era palid, nedormit, vădit marcat de ceea ce se întâmplase în ziua precedentă… A explicat că nu dormise pentru că a verificat actele de urmărire penală”, avea să declare, ulterior, procurorilor care au anchetat moartea lui Cristian Panait, unul dintre colegii acestuia. Același magistrat adăuga: “În ziua de 28.03.2002, Panait Nicolae Cristian, în drum spre București, a fost îngândurat, necomunicativ, manifestând semne de insecuritate psihică, afirma că simte că este urmărit, simte că îi este amenințată integritatea psihică, avea vocea schimbată, temătoare”.
“Trist, îngândurat, foarte puțin comunicativ…”
29 martie, ziua de naștere a procurorului Cristian Panait: Acesta a venit la birou, dar s-a învoit, fără să finalize actele din dosarul Alexandru Lele, astfel că șefii l-au repartizat altui magistrat.
Panait și-a sărbătorit, pe 30 martie, ziua de naștere, împreună cu un prieten născut la aceeași dată, în locuința acestuia din urmă. “Potrivit declarațiilor (…), ale procurorului (…) și ale celorlalți participanți la aniversare, Panait Nicolae Cristian a fost trist, îngândurat, foarte puțin comunicativ, deși se afla în prezența prietenilor și era o zi importantă din viața lui. Toți cei prezenți la aniversare au remarcat o schimbare fundamentală în comportamentul lui, față de felul în care ei îl cunoscuseră”, se menționează în Rezoluția Parchetului General.
“Vor să mă scoată nebun”
31 martie: Cristian Panait “a revenit la locuința sa și fără alte explicații a chemat-o pe (Eleni Dumitru, mătușa – n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în șoaptă Vor să mă scoată nebun, fără să-i precizeze cine anume. A întrebat-o de asemenea De când casa noastră nu a fost supravegheată? În aceleași împrejurări Cristian Panait i-a spus mătușii sale:Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine și nu pentru (Lele – n.r.)!”, se mai notează în Rezoluția menționată.
L-a declarat nevinovat pe Lele
Cristian Panait s-a prezentat la sediul Parchetului General pe 1 aprilie și a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului Alexandru Lele, “într-o stare de agitație marcată”, se precizează în Rezoluție, care oferă și motivele deciziei: “Cu această ocazie a motivat că a reanalizat dosarul, că toate actele sunt maculatură și că aceasta este părerea lui, iar pentru că a greșit își cerea scuze”. În același timp, Panait i-a înmânat șefului o cerere de concediu de odihnă. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Lele avea să fie infirmată în aceeași zi de șefii procurorului Panait.
Programat la Clinica de Psihiatrie a Spitalului Militar
Cristian Panait a revenit la serviciu pe 2 aprilie și a predat toate dosarele pe care le avea în lucru, precum și cheile fișetului său, insistând, totodată, să fie primit în audiență de către șeful Secției în cadrul căreia activa. “Tot timpul am fost superficial, ajutați-mă să mă întorc în urmă cu cinci ani, la realitate. Vă rog să opriți acțiunile împotriva mea, toate soluțiile pe care le-am dat sunt greșite” – i-a transmis Cristian Panait șefului său, potrivit arhivelor Parchetului General.
Șefii lui Panait au contactat-o pe mătușa acestuia, încercând să o convingă să-l prezinte la un control psihiatric, la Spitalul Militar Central. Totodată, Parchetul General a luat legătura cu șeful Secției Clinicii de Psihiatrie a Spitalului Militar.
“Se temea să nu i se șteargă creierul”
“În ziua de 4.04.2002, Panait Nicolae Cristian i-a telefonat prietenului său, procurorul (…) și l-a invitat la el pentru a-i spune ceva foarte important. (…) a dat curs invitației și a mers la Panait Nicolae Cristian acasă, prilej cu care a constatat că acesta avea un comportament ciudat și era foarte agitat. La un moment dat, Cristian Panait l-a intrebat pe (…) Crezi că sunt nebun?! În timpul discuției Panait Nicolae Cristian afirma că este urmărit, însă nu se referea la o persoană anume, repetând obsesiv cuvântul superficial, am fost superficial. Procurorul (…) a declarat:Cristian mi-a spus că a fost foarte superficial și că nu a fost procuror, că a fost un joc, că doar i se pare că a fost procuror. În același context, Panait Nicolae Cristian și-a manifestat încrederea doar în prietenia lui, acceptând să fie consultat de medic, cu toate că se temea să nu i se șteargă creierul. Conform depoziției lui (…), Cristian acuza dureri de cap, îi era frică, tresărea mereu la orice zgomot, refuzând permanent să deschidă televizorul”, au mai notat anchetatorii.
Voia să își dea demisia
Situația l-a determinat pe șeful Secției de Urmărire Penală și Criminalistică să-l viziteze la domiciliu, în data de 5 aprilie, pe Cristian Panait. L-a convins să meargă la un control psihiatric, dar sub condiția „să nu i se șteargă memoria“, notează anchetatorii. “La un moment dat, Panait Nicolae Cristian a acuzat o durere de cap, având mâinile și fața roșii și foarte reci. Starea lui a alertat-o pe D.E. (mătușa – n.r.), motiv pentru care aceasta a chemat-o la București pe mama lui. După câteva ore aceasta a venit în București, însă Panait Nicolae Cristian își revenise între timp, stare care i-a permis să le comunice mătușii și mamei sale că a prezentat procurorilor-șefi soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe L.A. (Lele Alexandru – n.r.) și că le pune la dispoziție demisia, în situația în care nu o acceptă (decizia de a-l declara nevinovat pe procurorul bihorean – n.r.)”, se mai precizează în Rezoluție.
“Să-i dea drumul, că va începe o nouă viață”
Anchetatorii notează că procurorul Cristian Panait a intrat, din nou, în starea de apatie, în data de 6 aprilie, “vorbind incoerent, își cerea mereu iertare și spunea aparținătorilor să aștepte până joi 11.04.2001, când totul va fi ca înainte”. I-a telefonat, din nou, prietenului său procuror, rugându-l să treacă pe la el pe acasă, unde i-a comunicat: “Ei mă urmăresc și nu sunt eu omul pe care-l caută, e o greșeală”.
Pe 7 aprilie a mers la Biserica Icoanei pentru a se spovedi, însă duhovnicul nu a reușit să-l asculte, căci “era incoerent, agitat, confuz și speriat”. Au stabilit, de comun acord, să se întâlnească din nou joi, 11 aprilie. Preotul și-a amintit în fața anchetatorilor: “Avea ochii în lacrimi și se agăța de idea că aveam să-l primesc la o discuție, pentru a se descărca sufletește”.
Cristian Panait a refuzat să se prezinte la controlul programat pentru 8 aprilie la Spitalul Militar, spunându-le apropiaților: “Dacă joi la ora 15 nu vom fi așa cum am fost înainte de Oradea, puteți să mă duceți la orice medic și să faceți ce vreți”.
“În toate aceste zile, conform declarației martorei D.E. (mătușa – n.r.), Cristian afirma că nu mai este magistrat, nici asistent (universitar – n.r.), dar să-i dea drumul, că va începe o nouă viață, că poate să facă altă facultate sau să scrie”.
A aprins o lumânare și a ținut post
Cristian Panait s-a dus, dis de dimineață, la Biserica Icoanei, în ultima zi din viața sa, pe 10 aprilie, pentru a aprinde o lumânare. A hrănit, apoi, porumbeii din parc, a ținut post, band apă și mâncând doar pâine. Le-a spus, încă o dată, rudelor că totul va fi bine joi, după ora 15. Pe parcursul zilei mama și mătușa procurorului Panait au observant că acesta avea, din nou, mâinile reci și roșii.
Toate acestea pentru ca seara să se arunce de pe terasa apartamentului, chiar în prezența celor două femei.
Ancheta demarată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României a fost finalizată în patru luni, prin Rezoluția din 12.08.2002, parafată de șeful Secției de Urmărire Penală și Criminalistică: “Dispun: 1. Clasarea cauzei în ceea ce privește evenimentul din 10 aprilie 2002, referitor la sinuciderea lui Panait Nicolae Cristian”.
sursa
http://www.politicacoiului.info/coynews/ponta-sa-spuna-cine-l-a-%E2%80%9Easasinat%E2%80%9D-pe-procurorul-panait/
