Placinta Cu Mere
articol scris de oanams blog Ce mancam NOI
Ce să faci cu nişte mere bune şi frumoase din livadă, cu gust “adevărat” de mere? Să le mănânci până te saturi, nu? Şi când te-ai săturat, parcă merge şi o plăcintă.
Am zis că bunătate de mere merită un blat autentic, nu foietaj congelat. Blatul este extrem de simplu de pregătit, este fraged şi gustos. Merge şi la o plăcintă cu brânză (am testat deja 
) sau la o plăcintă cu dovleac… sau cu ce compoziţie ne cere pofta :).
Reţeta este simplă şi ca să fie şi mai uşor de realizat, am folosit robotul de bucătărie; iată ingredientele şi modul de pregătire pentru blat:
- 21 linguri zahăr
- 21 linguri ulei
- 21 linguri apă minerală
- 2 ouă (mai mari)
- 1 linguriţă prag de copt (stins în puţin oţet sau zeamă de lămâie)
- Faina cât cuprinde
- Coaja rasă de lămâie/portocala – sau alte arome, după gust; eu nu am pus niciuna în această compoziţie pentru plăcintă de mere, căci vor fi merele suficient de aromate.
Aceasta compoziţie ajunge pentru o tavă maaaaare de cuptor (vezi poză), aşa că dacă vă doriţi ceva mai puţin, reduceţi proporţional cantităţile, altfel veţi mânca plăcintă cu mere toată săptămâna, cum am făcut noi - după o vreme te cam plictiseşti . Sau asiguraţi-vă că aveţi musafiri când pregătiţi compoziţia întreagă.
Deasemenea, atenţie la cantitatea de zahăr – poate fi redusă după gust – eu am pus doar vreo 15 linguri de zahăr, ştiam că merele sunt dulci şi ar fi ieşit totul prea dulce pentru gusturile noastre.
Se prepară aşa: am pus ouăle în robotul de bucătărie şi am adăugat zahărul; am mixat până ce acesta s-a topit şi am adăugat apoi uleiul lingura cu lingură, continuând să mixez; la fel am procedat şi cu apă minerală; la sfârşit am adăugat praful de copt stins şi am început să adaug faina; câte o lingură, câte o lingură, până ce compoziţia ajunge la consistenţa dorită, şi anume un aluat numai bun de frământat (încă un pic) şi întins.
Am împărţit aluatul în două şi am întins cele 2 foi.
Dar, să nu uit de compoziţie; de fapt, compoziţia e primul lucru cu care începem, ca să eficientizam un pic “procesul tehnologic” .
Aşadar, multe mere… n-aş putea să spun câte exact, eu am preferat să rad/pregătesc mai multe, iar surplusul de la această plăcintă l-am pus în punguţa la congelator; se păstrează foarte bine.
Le-am râs, folosind tot robotul de bucătărie (viaţa în bucătărie ar fi mult mai grea fără minunăţia asta de robot…) şi le-am adăugat într-un vas pe foc, împreună cu 2 linguriţe de scorţişoară măcinată, un baton de scorţişoară şi 2 pumni de stafide; eu nu am adăugat zahăr, ştiind merele dulci, dar se poate adăuga şi zahăr.
Am pus capacul şi le-am lăsat la foc potrivit să se înmoaie bine de tot; stafidele, fiind uscate, vor absorbi sucul lăsat de mere şi se vor hidrata de minune; ah, am uitat, spre final am stropit merele şi cu vreo 30 ml de cognac .
Aşteptând că merele să se răcească, am pregătit aluatul, aşa cum am povestit mai sus; tava, hârtie de copt, o foaie de aluat, mere cât cuprinde, cealaltă foaie de aluat, crestat uşor cu un cuţit ascuţit blatul de deasupra (ca să ne ajute în tăiere bucăţilor de plăcintă), băgat la cuptor la 175 de grade 30 de minute – iniţial – cu suplimentare dacă considerăm necesar.
De aici încolo e cel mai simplu, tăiem plăcintă, pudram cu zahăr şi scorţişoară (doar pentru poză, evident ), mâncăm plăcintă… mâncăm plăcintă… mâncăm plăcintă…
Related posts:
