Plăcintă Cu Mere…
articol scris de papalaile blog
Când am făcut plăcinta asta cu varză murată mama a fost foarte încântată de blat și m-a rugat să fac neapărat o plăcintă cu mere cu genul ăsta de blat. Când eram mici și mama făcea plăcintă cu mere folosea foi de plăcintă cumpărate. Fie vorba între noi, mie îmi plăcea tare mult așa, cu foile alea de plăcintă cumpărate, că erau tare subțiri, iar acum îmi plac tartele, dar sigur că n-am putut s-o refuz pe mama și am făcut plăcinta asta care ei îi amintește foarte mult de copilărie tocmai datorită blatului.
A fost așa de bună că am făcut-o de două ori la rând în plină vară când mie nu-mi vine să aprind aragazul nici cât să fierb apă pentru ceai.
Am început cu pregătirea ingredientelor pentru blat care au fost cam așa: 200 ml lapte, 50 gr unt, 2 ouă, 70 gr zahăr, jumătate de linguriță de sare, 500 gr făină amestecată cu 1 plic drojdie uscată.
Ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei (vara nu-i așa mult de așteptat) și făina trebuie amestecată cu drojdia uscată cu 15 minute înainte de a introduce toate ingredientele în mașina de pâine. Ordinea de introducere este cea în care am dat lista de ingrediente.
O dată introduse toate ingredientele în cuva mașinii de făcut pâine nu mi-a rămas decât să mă ocup de umplutură. Eu am folosit 1,5 kg de mere, zeama de la o lămâie mare, 50 gr zahăr brun, multă scorțișoară.
Am curățat merele de coajă și de cotor și le-am ras pe răzătoarea mare. Mie mi se pare mai simplu dacă le scot cotorul de la început și se și pierde și mai puțin. E adevărat că nici nu mai rămâne nimic de mâncat pentru cine mai e prin preajmă și așteaptă să roadă cotoarele de mere 
)
Pe măsură ce am ras merele le-am amestecat cu zeama de lămâie ca să nu oxideze și cu zahărul brun. Merele mele au fost dulci, zahărul l-am adăugat doar ca să lase merele zeamă mai repede pentru că eram limitată de timp de către aluatul care dospea.
Când am ras toate merele le-am lăsat să se odihnească un pic și să lase zeamă ca mai apoi să le storc între palme grămăjoară cu grămăjoară. Eu nu călesc niciodată merele la plăcintă, le lasă să-și lase sucul ca mai apoi să le storc. (Sucul lăsat de mere se poate bea, eventual diluat cu niște apă rece, dacă vi se pare prea dulce)
După ce le-am stors le-am amestecat cu multă scorțișoară și gata umplutura.
Între timp e gata aluatul pe care îl scoatem pe masa înfăinată și îl împărțim în două bucăți. Pe prima o întindem sub formă de dreptunghi (să aibă forma tăvii) și cu ajutorul sucitorului o mutăm în tavă. Tavă pe care în prealabil o tapetăm cu unt și cu făină.
Peste aluat punem toată compoziția de mere cu scorțișoară.
Iar pe deasupra punem cealaltă bucată de aluat. Lăsăm tava acoperită vreo 10 minute apoi înțepăm cu o furculiță aluatul din loc în loc și îl ungem cu un gălbenuș de ou amestecat cu un strop de lapte.
La momentul la care am început să modelez aluatul eu am încins și cuptorul la 180 de grade.
A stat la cuptor 45 de minute. Ultimele 5 minute am dat focul mai mare un pic și ia uitați ce frumoasă a ieșit afară 
Se lasă la odihnit și răcit.
Apoi se taie și se mănâncăăăăăăă!!!
Dacă sunteți oameni mari puneți alături și un pahar de vin roșu. Dacă e iarnă puteți să-l și fierbeți Copiilor le puteți da sucul de la mere
Dacă azi cumva vă serbați ziua numelui: La mulți ani! Iar dacă aveți oameni dragi care își serbează ziua numelui: Să vă trăiască!
Filed under: Deserturi..., Fructe, Retetele mele... Tagged: drojdie, drojdie uscata, faina, Indigenous People, lapte, mere, oua, Polynesians, sare, scortisoara, unt, zahar, zahar brun, zeama de lamaie
