contact retete mancare
rss retete mancare
gatesteinteligent twitter
facebook
 feedback

Pl500 - Lampa Copilăriei

Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga

by Alice albinutza                           
Pentru cei care au avut în copilărie televizor alb-negru şi poze color, eventual, doar la zilele de naştere.

       "Azi şi numai azi ai cel mai bun preţ la televizorul X, cu diagonală de..." peste tot auzi numai oferte la radio, la teve, vezi în toate pliantele de la orice supermarket sau centru comercial mai nou sau mai vechi. Plasme, LCD-uri, double surround, full HD......diagonala de 63 cm e deja prea demodată, ca să nu mai vorbim de televizoare obişnuite cu ecranul plat....
    Azi schimbăm televizoarele în funcţie de modă, de ce şi-a luat vecinul din colţ, de plictiseală sau poate pentru că nu se mai potriveşc cu mobila şi ambientul.
  Eu însă îmi aduc aminte de primul meu televizor.
     De când am deschis ochii şi am început să mă uit la desene animate în alb şi negru, cu "Mihaela" şi apoi cu "Miaunel şi Bălănel" şi până aproape de plecarea mea la facultate, am avut un singur televizor...Miraj, cu lămpi. La el se strângeam toată familia seară de seară pentru două ore, că atâta era program cu voie de la stăpânire. Ne strângeam cu toţii pentru că nu aveam ca acum câte un televizor în fiecare cameră, eventual şi în bucătărie.
    Aveam unul singur....dar bun! Ca un fel de Dacie care nu te lasă la greu ci doar într-o intersecţie....aşa era şi al nostru televizor Miraj. Era bun, dar ne lăsa exact înainte de sărbătorile de iarnă, de Crăciun, când sperai că vei vedea ceva program special de sărbători.
    Aşa că în fiecare an, inevitabil, puneam pe al nostru Miraj într-o pătură, pe sanie şi îl duceam la reparat. Şi aproape de fiecare dată la întrebarea noastră "Ce are?" răspunsul era aproape de fiecare dată acelaşi: "Eee... PL500".  Băi frate! a dracului PL500 ăsta ! Se ardea exact când îţi era lumea mai dragă. Firesc că de cele mai multe ori "nea caisă" de ne repara televizorul nu avea piesa respectivă şi trebuia să facem repede de ea, că nu de alta, dar venea Crăciunul, Revelionul. O mătuşă de la capitală ne trimitea un PL500 ...dura cîteva zile, dar reuşeam să ne petrecem o parte din sărbători cu Miraj.
    În ultimii ani bunicul meu făcuse un stoc de lămpi din astea. PL500 începuse să nu se mai găsească aşa usor, ca de altfel mai toate cele din ultimii ani de glorie comunistă. Aşa că aveam în casă câte două bucăţi de PL500.
    Noroc că a venit revoluţia şi prin '91 - '92 au luat ai mei un televizor color rusesc. Era bun, da' nu avea telecomandă....eee!..deja era un lux. 
    Nu ne-a mai păsat când s-a stricat iarăşi vechiul televizor Miraj şi deşi mai aveam în casă, încă, o lampă PL500, nu am mai schimbat-o. Viaţa noastră devenise mai colorată! Cred de Crăciunul ăsta când ajung acasă o să mă uit în dulapul bunicului .....Poate mai are un PL500, lampa copilăriei mele.



Articol recomandat de alice-albinutza.blogspot.com