Piept De Curcan In Sos De Vin
articol scris de szuszazuza blog gulaschsuppe.wordpress.com
pentru ca se poarta preluarea postarilor fara permisiune, tin sa precizez ca tot ce apare pe acest site imi apartine.http://gulaschsuppe.wordpress.com/
Ce faci cand cumperi de la supermarket un ditamai pieptul de curcan (o gramada de kilograme, va zic!), in ideea ca o sa vina si alti oameni la masa, deci sa fie mancare din belsug pentru toata lumea, dar cand ajungi acasa afli ca respectivii au racit si ca nu mai vin? Intai ridici din umeri, ofcors ca te superi un pic si, in functie de temperament, te bufneste rasul sau bombaneala, dupa care… Dupa care lasi prostiile la o parte – treaba lor, ei or sa manance uscatele in vikend, nu tu, si purcezi la gatit. Ahem, in cazul de fata de fapt, eu am fost mai mult ajutor de regie. Da, blogul asta devine blog de familie, pentru ca jumatatea mea mai buna, pasionat de vin si bucatarie, s-a declarat interesat de participare… Va sa zica, la aceasta bucatareala eu am fost responsabila cu:
- taiatul cepei – cubulete mici, ca sa se poata “topi” in sos,
- adusul cratitei, uleiului, etc. din camara,
- privitul & adulmecatul,
- aranjatul (pseudo)artistic in farfurie,
- make up and hair 
,
- si, ofcors, fotografiatul…
Ah, fotografiatul… problema e ca m-am trezit cam tarziu sa fotografiez (si nu am tinut cont ca la carte de niste aspecte, mea culpa), dar pana la urma asta e un simplu blog, nu o carte de bucate, si nici pe departe un fotoblog 
.
Dar sa revenim la lucruri esentiale: in cratita respectiva si-au facut locul un pic de ulei de masline, ceapa (au sfarait un pic impreuna la inceput), pieptul de curcan intreg, niste apa, niste sare, piper si boia dulce (mai multisoara asa, ca sa dea culoare si gust) si o cantitate apreciabila de vin rosu, scos de prin strafundurile beciului. Vinul asta a facut de fapt toata savoarea, caci timpul l-a transformat intr-o minunata licoare. Un Kekfrankos (Blaufränkisch) Feledes de prin 2000, care in intunecimea pivnitei a capatat consistenta si aromele unui Sherry. O nebunie, care a facut minuni atat in cratita cat si in pahar.
Divaghez un pic si vreau sa subliniez un lucru despre folosirea vinului la gatit. Stiu multe persoane care cumpara in acest scop cel mai ieftin vin. Consider ca e absolut gresit, pentru ca un vin prost nu va avea de unde imprumuta o savoare deosebita mancarurilor. Asa ca, daca vreti sa gatiti cu vin, ramane valabil acelasi principiu: pentru o aroma buna, folositi ingrediente de calitate. Nu e nevoie sa cheltuiti milioane pe o sticla de vin, ci doar sa aveti grija ce alegeti!
Inapoi la pieptul de curcan, el a fost lasat sa fiarba acoperit, la foc potrivit, o gramada de vreme (dupa estimarile mele empirice; timpul a parut cu atat mai lung cu cat efluvii de miresme de revarsau de pe sub capac…). Intr-un final a fost gata, spre marea mea bucurie.
Minunatia a ajuns in farfurie in varii feluri (fiind o cantitate impresionanta, am mancat vreo trei zile din el, dar de fiecare data altfel: o sa mai vina curand o postare): cu orez simplu, ori, ca in poza, cu varza acra, peste care am amestecat-o cu cateva linguri bune din sosul absolut excelent format in cratita. Eh, gata cu vorba si…
Mahlzeit!
