Petrica Si Firele Mele Albe
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
A devenit deja un obicei ca la amiaza cand doarme Petre, sa ies cu Andrei la o plimbare. Degeaba e doldora peste tot de sfaturi ca sa inveti copiii sa doarma cu zgomot in casa, ca bla bla, ca ta ta, Petre nu doarme cu galagie in casa si pace. Asa ca eu cu frate-sau (ce a renuntat la siesta de vreun an jumatate si nu (mai) s-a razgandit) iesim la plimbare in timp ce mezinul e supravegheat discret de buni. Dar ce ne facem daca buni are treaba si nu poate? De obicei nu e mare tragedie, Petrica se trezeste si chiuie, daca nu vine nimeni....asteapta. Si cum aude zgomot sau ne vede (uneori ne depisteaza cand il spionam pe fereastra), se porneste pe un plans cu cea mai deznadajduita figura ca si cum tine musai sa ne asigure cat de nenorocit s-a simtit ca nu ne-a gsit veghiindu-i la capatai imediat ce-a deschis ochii.
Ohooo dar azi nu sa intamplat asa. Intamplarea a facut ca inainte sa intru in curte, eu cu iubi sa ne intalnim chiar in fata portii - banala discutie: unde-ai fost? ce faci? bla bla, intram pe poarta si ochii imi cad pe fereastra frantuzeasca de la camera lui Petrica. In coltul de jos, asezat intr-o rana, privind in curte cu cea mai linistita figura posibila, era Petre. Va spun, figura linistita, ochisori mari si scrutatori. Cum a dat cu ochii de noi, intai a ras, dupa care, tragic, a luat cea mai deznadajduita figura si pune-te pe plans, tulai, Doamne. Noi am luat viteza spre casa, nu de alta dar faptul ca statea in fereastra, ne prevestea niste....lucruri: primo - sarise din patut, pentru prima data ever....Cand intram in casa, descoperim si alte....fapte de vitejie comise de junior in lipsa: toate usile larg deschise, una bucata cos de gunoi varsat in mijlocul holului (noroc ca tocmai ce-l igienizasem si nu erau decat putine mizerii), una bucata carafa de sticla facuta bucati in bucatarie, aroma de limonada si extra lamaie stoarsa varsata pe jos, hartie igienica pusa cu duiumul in WC, o noptiera deplasata vreo doua palme de la locul ei. In timp ce juniorul arbora cea mai inocenta fata, eu cu iubi alergam buluci prin casa, capiind de grija cand vedeam cate putea pati impricinatul evadat. Aici se putea taia, aici putea sa pateasca aia, aici ailalata. Slava Domnului - pe bune, Slava Domnului - ca dragutul de El vegheaza si cand pisica (adica eu) nu-i acasa. A trebuit sa iau la smotru toata gresia din bucatarie ce, dubios, nene, devenise lipicioasa si citronata si in vreme ce pescuiam stoic hartia igienica din toaleta, simteam cum imi cresc tipatoare multe fire albe -n par. Precum Fat Frumos, am imbatranit si eu intr-o zi cat altii-n zece. Slava Domnului ca a fost doar atat! Pffff!
