Pe Langa Strei, Hop Si Ei
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Cum v-am zis, concediul a fost destul de static asa ca mai mult prin sat, la Baiesti, comuna Pui, am mai fost si cu alte ocazii.
No, dimineata pe racoare cum stateam si noi la soare, am descoperit ce facea potaia, a gasit merele culese si rontaia mar dupa mar, tacticos, pe o saltea scoasa la aerisit in pridvor.
Sura din curtea casei batranesti careia i s-au luat tigle pentru repararea acoperisului este o mica jungla pe care cresc inclusiv struguri salbaticiti.
Ne-am plimbat catre Strei numai eu si jumatatea din dotare, cainelui ii era rau (doua zile la rand s-a incapatanat sa bea apa cu detergent din canalizare) si cumnatelul avea treaba cu netul.
Unul din drumurile catre rau.
Astea, fireste, ne-au atacat, le pozai sa le pun cu warning, mama ce supa si ce friptura ne-a fugarit.
Nu stiu denumirile tuturor stancilor din jur, asa ca pun poze si o sa editez cand se trezeste specialistul.
Ca sa ajungi la rau trebuie sa treci calea ferata, mi-a placut imaginea, pac o poza.
Raul Strei era foarte scazut, a fost seceta mare anul asta, se spune ca sub albia lui ar fi ingropata comoara lui Decebal, ascunsa pentru a nu fi gasita de romani. Si ca daca esti atent poti gasi cate un ban de aur, eu nu am gasit, poate altii.
Bolovanii astia in mod normal ar fi fost acoperiti de apa.
Am urcat ca sa coboram si in alta parte a albiei, in drum mi-au placut niste buturugi uscate, pac, poza.
Drumul trece printr-o livada mare de pruni si poroambe.
In zare se vad urmele secetei, iarba aia, in mod normal trebuia sa fie verde-verde.
Poroambele sunt ca niste prune mai mici, nu stiu cum le zice in alta zona, mai erau cateva scofalcite in pom. Iese o tuica (model palinca) extraordinara din ele. O sa ii duc dorul.
Mi-a placut mult conglomeratul asta realizat de mama natura si uscat la soare de sub apele care s-au retras, e o buturuga cu mal si pietre.
Unde erau inainte valurile involburate acum cresc floricele (si nu pe campii).
Fripturi plutitoare.
Laba gastii si nu, nu e vorba nici de planta nici de riduri.
Albia e plina ochi de puiet de peste, daca capat informatii va spun cum le zice si astora in limbaj local.
De sub apa ies bolboroci continuu, nu stiu ce poate fi dar arata bine, o fi aerul dintre monedele lui Decebalus per Scorilo?
In drum spre casa cateva cadre din satul atat de drag noua.
Capitele cocotate sa nu le ia apa (anul asta, care apa). In jur multi le cladesc in pomi, in meri sau mesteceni.
Una din cele doua biserici ale satului, proaspat renovata, nu am pozat in amanunt dar pe mine ma depaseste de ce un sat mic, fara multi locuitori, care nu are educatoare suficiente, are doua biserici una langa alta. Ma rog.
Livezile sunt inca pline de meri, asa niste mere bune sunt pe dealurile alea. Si asa de multe.
Si caii din sat sunt superbi, mari, frumosi, ingrijiti, dar pana sa scot eu aparatul treceau, am reusit sa il surprind numai pe patatul asta care isi astepta stapanul la poarta.
Cateva instantanee din gradina casei batranesti, parul care este deasupra fantanii are peste 90 de ani.
Mai am numai o postare cu cateva imagini si gata, deci va urma si rororo.
