Pazea, Piciul Meu Face Crize. (1)
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Nu prea ma stiu la alti copii dar Andreuta a facut destul de multe crize, mai ales cand era mai mic. Acum s-au mai imputinat, he he, am mai crescut si noi. Prin cartile de puericultura scrie ca e un lucru normal, sincer nu stiu cat e de adevarat asta, al meu, recunosc, ca nu a fost deloc zgarcit in manifestari de genul asta, pe cat e (era) de dragalas de cele mai multe pe atat de brusc putea sa se schimbe in Mister isterie. Norocosi trebuie sa fie parintii care nu au avut niciodata parte de asemenea scene "idilice". In primul rand, e musai sa fii cu nervii tari si cu muuuulta rabdare in desaga. Ajungi sa te adaptezi si sa inveti sa faci fata.
Intai si intai, trebuie sa inveti sa anticipezi acest gen de crize (sau macar o parte); cea mai simpla cale e sa tii un jurnal in care sa notezi pentru o vreme toate crizele cu care "minunea" ta te gratuleaza. E de urmarit ora, cauza, cum s-a derulat, cum s-a rezolvat. E important de tinut acest jurnal pentru a putea observa - cum spun americanii - pattern-urile, sabloanele; astfel va fi foarte usor de observat daca exista o anumita predispozitie pentru nervi la anumite ore - poate fi o stare de oboseala, sfarsitul unei zile prea pline, o noapte prea agitata, chiar boala (o raceala, o indispozitie etc.) etc. etc. Mai e de urmarit daca anumite crize nu sunt declansate de probleme foarte simple cum ar fi sete, oboseala, foame. In cazul lui Andrei, de pilda, de foarte multe ori facea crize cand ii era sete si se linistea ca prin farmec cand vedea biberonul.
Intai si intai, trebuie sa inveti sa anticipezi acest gen de crize (sau macar o parte); cea mai simpla cale e sa tii un jurnal in care sa notezi pentru o vreme toate crizele cu care "minunea" ta te gratuleaza. E de urmarit ora, cauza, cum s-a derulat, cum s-a rezolvat. E important de tinut acest jurnal pentru a putea observa - cum spun americanii - pattern-urile, sabloanele; astfel va fi foarte usor de observat daca exista o anumita predispozitie pentru nervi la anumite ore - poate fi o stare de oboseala, sfarsitul unei zile prea pline, o noapte prea agitata, chiar boala (o raceala, o indispozitie etc.) etc. etc. Mai e de urmarit daca anumite crize nu sunt declansate de probleme foarte simple cum ar fi sete, oboseala, foame. In cazul lui Andrei, de pilda, de foarte multe ori facea crize cand ii era sete si se linistea ca prin farmec cand vedea biberonul.
Daca este sa excludem cauzele prime (sete, oboseala, foame), trebuie sa trecem la planul B: distragerea atentiei. Este o metoda buna la copilasii mici si, in functie de talentul si de entuziasmul nostru ca parinti, s-ar putea sa mearga, s-ar putea sa nu. De obicei merge, doar ca trebuie sa fii tot timpul pe faza cu ceva interesant spre care sa-l ghidezi. Putem sa-i atragem atentia cu un cantecel care-i place sau cu o jucarioara la care tine etc. In nici un caz sa nu ne grabim sa-i indeplinim dorinta de cum se miorlaie, nu de alta dar prin asta nu vom face decat sa invatam poznasul ca este o metoda excelenta sa obtina ce vrea rapid. Or, noi trebuie sa-l invatam si sa insistam sa invete sa ceara frumos. Poate dura mult acest lucru, se poate sa ne consumam o gramada de nervi in proces dar pe termen lung e cea mai buna solutie dupa parerea mea.
