Paste Penne Arlecchino Ca La Amatrice
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Ati fost vreodata la Amatrice? Daca nu, atunci cu siguranta nu stiti ce sosuri fac gospodarii de acolo. Astazi aveti ocazia sa aflati cateva secrete din acest minunat orasel din centrul Italiei. Este vorba de un sos mega delicios care se serveste la paste. Pastele penne arlecchino sunt cele mai potrivite pentru pictura culinara care o sa iasa pe panza povestelniceasca cu vopsele italiene daruite din inima de niste baieti de treaba. Este vorba despre baietii de la Casa Rinaldi, despre care ati mai auzit aici, pe blog.
Nu va tin flamanzi, asa ca vom trece la treaba. Reteta de mai jos este perfecta pentru o cina in doi.
Pastele fierb repede, mai greu e cu sosul, deci cu el om incepe.
Ingrediente pentru sosul alla Amatriciana:
200g pulpa de rosii
100g afumatura de porc
6g ardei iute
4 linguri ulei de masline
100ml vin alb sec (eu am folosit chardonnay)
o ceapa medie
80g cascaval Pecorino Romano
cateva frunze de busuioc
2 catei de usturoi
1 vraf de lingurita de piper negru macinat
2/3 lingurite de sare
1 lingurita de zahar
Pentru ca sa avem la ce-l servi, ne trebue, bineinteles
200 g paste penne Arlecchino
50g parmezan dat prin razatoare
Casa Rinaldi are si sos gata, daca nu aveti timp sa va jucati cu tigaia. Noi, pentru a simti mai bine tot procesul crearii acestei capodopere, l-am preparat singuri.
Ca sa accelerati procesul, e bine sa va pregatiti toate ingredientele din timp si sa le aveti la indemana cand veti incepe a vraji in tigaie.
Cascavalul pecorino il dati prin razatoare. Daca nu stiati, acesta este un cascaval din lapte de oita barsana romana (“pecora”, poate v-ati dat seama, inseamna ‘oaie’). Una din particularitatile sale: isi schimba simtitor in timp calitatile, atat vizuale cat si gustative, fara a-si pierde gradul de comestibilitate.
Am tocat ceapa, ardeiul si frunzele de busuioc.
Mai departe, am procedat in felul urmator. Intr-o tigaie am incalzit uleiul de masline.
In el am adaugat usturoiul feliat si l-am sotat 1 minut, dupa asta l-am scos. Usturoiul, daca sta prea mult in ulei, incepe a emana un gust amar.
In uleiul care a luat aroma aioasa, am pus ceapa tocata.
Dupa se se inmoaie putin, am pus si ardeiul feliat. Nu exagerati. Daca este unul intr-adevar iute, o sa fie suficient o jumatate de ardei sau chiar o treime. Daca aveti curajul, aventurati-va sa-l gustati inainte de a-l folosi. Da’ puneti aproape o cana cu bere sau cu lapte (zic oamenii batrani ca astea doua fac minuni, da’ nu impreuna) – s-ar putea sa nu vedeti nici o sursa de lichid, alergand cu jar la gura.
Cam peste un minut, am pus sunca taiata cubulete marunte.
Cand sunca s-a rumenit putin, am pus pulpa de rosii.
Am amestecat de cateva ori continutul tigaii, timp de vreo 10 minute, dupa care am adaugat sare si zahar. Lasati toata treaba asta inca 5 minute la foc mediu, amestecand repetat.
Apoi am adaugat vinul.
Cand sosul nostru a dat in clocot am pus cascavalul pecorino
si busuiocul.
Apoi am imprastiat putina pulbere de piper negru
si iar am omogenizat continutul dupa care focul sub tigaie a fost stins.
In acest moment trebuie asa aveti o cratita cu apa clocotinda, in care trebuie sa adaugati sare si putin ulei de masline pentru ca trebuie sa urmeze ritualul pastelor.
Daca nu stiati “penne” inseamna “stilou” si denumirea aceste macaroane au obtinut-o datorita formei lunguiete, iar “Arlecchino” denota faptul ca ele sunt multicolore.
Deci, ele au plecat cu muzica, la cratita.
Intre timp, am dat prin razatoare o bucata aratoasa de parmezan (daca ati observat gaura din cascaval sa stiti ca da, soriceii bipezi au facut-o).
Pastele nu se fierb mult: aproximativ 10 minute. Adevaratul gust al pastelor italiene se percepe cand acestea sunt fierte al dente, sau, popular vorbind, pana se fac moi, dintele vostru inca poate sa simta factura pastei, iar gustul de faina deja nu mai este. Anume atunci e tocmai momentul de a le scoate din apa.
Deci, le-am scurs, le-am pus. Am turnat peste ele sosul si am nins cu parmezan.
Ta-daaam.
Ma gandesc acum, cu nedumerire, ca erau timpuri cand nu iubeam pastele in nic un fel si ma mai gandesc ca perfectiunea nu are margini. Sa fiti sanatosi!
