Parigina
articol scris de Lorellei blog matzagateste.irinasasu.ro
Reteta preluata si un pic adaptata de la Imma (originalul)
Parigina (pregatire)
Ce ati spune daca ati auzi ca exista un fel de mancare ce intruneste chitesenta bucatariei frantuzesti si a celei italienesti? Ca exista combinatia perfecta dintre pizza si aluatul frantuzesc… si culmea este ca are si un nume pe masura… parigina. Adica o placinta cu aluat de pizza si acoperis de aluat foietat si miez de pizza .. wow… heaven… Degustatorul a fost in al noualea cer, atunci cand am facut prima oara aceasta placinto-pizza a ridicat ochii inspre cer si a zis: “chestia asta e divina si pe cuvant ca divortez daca nu o mai faci”. Pentru ca, vedeti, atunci cand ai o sotie “gaticioasa” toti te invidiaza, wow, mama ce noroc pe capul tau, ce nebunii mananci tu, Doamne, spune-ne cum ai facut, etc, etc, etc…vise din lumea barbatilor… stiti ce vreau sa zic…
Ceea ce ei nu stiu 
este ca atunci cand esti sot de “Nigella wanna be, dreaming at night of Jamie”… trebuie sa te bucuri de fiecare bucata de mancare, de fiecare frimitura dintr-o prajitura care iti place ca si cum ar fi pentru ultima oara in viata cand faci asta pentru ca… s-ar putea sa fie ultima oara cand mananci prajitura respectiva. Arta culinara e atata de bogata, posibilitatile si variantele sunt nenumarate asa incat aproape ca nu-ti ajunge o viata sa le faci pe toate, drept urmare arareori se intampla sa repet un produs. Asa ca pentru a linisti “the monster within”, cu teama in suflet ca nu cumva sa suparam degustatorul ca poate nu ne mai spala vasele 
… am promis ca fac nebunia inca o data. Si ce moment mai bun oare decat… chiar Revelionul. Riuscita totale mes amis!
350 gr aluat de pizza (preparat dupa reteta de mai jos a aceleasi Imma, puteti folosi ce reteta de blat de pizza aveti voi/vreti/iubiti/ati testat)
1 foaie dreptunghiulara de aluat frantuzesc – eu aici pentru ca ma stiti cum sunt nebuna, sa fac eu totul, totul…am folosit un aluat facut de mine (reteta o gasiti mai jos) preluat de la Laura Adamache, careia ii si multumesc cu aceasta ocazie, fiind cea mai simpla si buna, eficienta si gustoasa reteta de aluat frantuzesc, adica aluat din acela simpatic si dragut care se desface in o mie de foite ca la pateurile din comert… l-am folosit de nenumarate ori si este… SUPER…
250 gr cascaval (eu am folosit o data emmenthaler si o data gouda, puteti folosi orice fel de cascaval, dar de preferat ar fi sa luati unul cu gust bun pentru ca se simte gustul lui, deci e important si daca puteti lua unul chiar feliat, ca mine va scutiti si de sarcina neplacuta de a-l felia cat mai subtire)
150 gr muschi afumat de porc (de la prietenii cu produsele sibiene, dar puteti folosi sunca, muschi, ce vreti voi, atata timp cat e ceva ce se taie usor ca sa nu “sfasiati” toata smecheria ca sa taiati mezelul cand incercati sa-l taiati; din nou… cel mai bine e sa alegeti un mezel feliat)
2 conserve de rosii decojite
ulei, sare si un ou pentru uns
Ok, deci intai de toate m-am ocupat de aluaturi, de cele doua. Inainte sa va suflecati manecile cu spor trebuie sa va marturisesc ca e o reteta de durata, dar rezultatul face toti banii si toata munca. In plus daca aveti musafiri sau va e lene, puteti cumpara aluatul de pizza (cred, habar nu am unde se gaseste, dar trebuie sa existe undeva, clar) si aluatul frantuzesc pe care-l gasiti congelat sau nu in cam orice supermarket. Dar cel mai, cel mai, ar fi sa le faceti voi, impresia e muuult mai mare…
Mdeeeci:
Aluat de pizza:
- 350 g faina
- 1 lingurita de sare
- ½ cub de drojdie
- 210 ml apa calduta
- 2 linguri de ulei
Eu m-am obsinuit sa urmez cam la toate retetele cu drojdie aceasi magic formula ca sa-i zic asa cu mici modificari functie de diversele ingrediente. Deci am sfaramat drojdia intr-un castronel, am pus peste ea o lingurita de zahar si un pic de apa calduta cat sa o acopere un pic. Am amestecat bine pana s-a dizolvat, apoi am presarat o manuta mica de faina peste si am lasat in loc caldut (langa ochiul de la aragaz aprins) pentru 10 minute. Timp in care am cantarit si cernut faina intr-un lighean maricel (in fine… timp in care… asta e cam aberant, pentru ca nu-ti ia 10 minute sa cerni o faina… dar sa spunem, de dragul povestii). Drojdia aia cu apa, zahar si un pic de faina (careia in termeni bucataresti populari ii zice maia) a crescut dupa alea 10 minute. Am luat-o si am pus-o peste faina, dupa care am adaugat uleiul si apoi usor, usor apa. Puneti cate un pic, cate un pic apa si dupa fiecare “portie” amestecati bine. Numai asa va veti da seama daca mai aveti nevoie sau nu de apa. Daca puneti toata apa dintr-o data e posibil sa fie prea multa pentru faina pe care o aveti si atunci sa mai trebuiasca sa adaugati faina. Aluatul obtinut trebuie sa fie elastic si aproape deloc lipicios. Eu l-am pus in dragul de cookie… dap, am uitat sa va spun ca prin bunatatea familiei intrunite adica mami, tati si the greatest degustator in the world am primit de Craciun o noua jucarie, un robotel complet Kenwood ce seamana ca doua picaturi de apa cu my most wanted Kitchen Aid si… si pe care-l cheama Cookie .. deci cum spuneam, eu am pus aluatul in Cookie shmookie si l-a framantat bine, bine pana a reusit sa obtina aluatul elastic si putin lipicios despre care va povesteam mai devreme. Evident ca se poate framanta si cu mainile. Sarea – foarte important – se pune la final, in amestec. Pentru ca tanti sarea are prostul obicei de a-i da la cap drojdiei daca intra in contact direct cu ea. Booon, deci dupa treaba cu framantatul puneti biloiul de aluat in lighean si il acoperiti cu un prosop si il lasati cam 2 ore sa creasca (poate fi si 1 ora jumatate sau 3 ore)
Continuam cu aluatul frantuzesc, pe care daca aveti posibilitatea ar fi poate bine sa-l faceti cu o zi inainte, daca nu, merge si in aceasi zi cu restul nebuniei.
Aluatul frantuzesc (originalul Laurei Adamache aici)
- 300 gr faina
- 300 gr unt
- 300 gr ricotta de vaca (puteti folosi si branza de vaci sau urda)
- un varf sare
Am amestecat untul rece scos din frigider si taiat bucatele mici cu faina, ricotta si sarea. Eu le-am pus din nou in Cookie si le-am amestecat pana s-au transformat intr-un amestec compact. Puteti amesteca si cu mainile, nu e greu deloc, se amesteca usor. Apoi am facut biloiul de rigoare, l-am impachetat in folie si l-am pus la congelator. Reteta originala spune ca trebuie sa-l pui cel putin 3 ore la frigider, eu il pun la congelator ca sa ma asigur ca ii ajung 2 ore.
Parigina
Atentie mare insa, daca il bagati la congelator, nu uitati: e obligatoriu sa-l scoateti dupa 2 ore, pentru ca altfel ingheata de tot si nu prea mai aveti ce sa-i faceti decat sa va uitati la el pana se dezgheata. Sau il puneti pentru minim 3 ore la frigider, de aia spuneam ca ar fi bine sa-l faceti cu o zi inainte daca puteti.
Dupa ce pizzosul a crescut si frantuzu s-a intarit (deci au trecut timpii ceruti) am intins intai aluatul de pizza in foaie subtire. Acesta trebuie intins nu sa vedeti prin e,l dar nici grosut pentru ca genul asta de aluat mai ia proportii si la copt. Deci am intins aluatul de pizza bine si l-am pus pe fundul tavii. Eu am facut intr-o tava de yena, drept urmare nu am tapetat cu nimic, in alta tava daca faceti, tapetati cu unt sau ulei. Am ridicat marginile aluatului in sus cat de mult mi-a permis ca sa imbrac peretii tavii. Am acoperit aluatul cu jumatate din cantitatea de rosii pe care le-am amestecat in prealabil cu un pic de sare, piper si ulei. Am pus apoi un strat de muschi si deasupra un strat de felii de gouda. Am pus deasupra restul de rosii. Deasupra lor am pus aluatul frantuzesc intins intr-o foaie de cam 5-6 mm grosime. Am unit marginile aluatului frantuzesc cu cele ale celui de pizza si am inchis astfel tarta bine. Am intepat cu furculita din loc in loc si am uns cu un ou batut cu 2 lingurite de iaurt. Eu m-am jucat un pic cu varianta de Revelion si i-am decupat si niste steluta dragute din aluatul frantuzesc si le-am pus deasupra, apoi am uns cu oul batut si am dat la cuptorul incins la 200 grade. Am lasat in jur de 30-40 minute. Yamm… inca o data!
