Ozzy - Un Câine Adevărat !
articol scris de Alice_albinutza blog alice-albinutza.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Astăzi, am aflat ca am un câine în casă. Nu pet, nu câine de "canapea", ci un câine de adevăratelea. Adică acel câine puternic, curajos, care nu se dă în lături de la nimic pentru tine şi familia ta, acel câine care te face să îţi doreşti să îl ai lângă tine.
De obicei câinele nostru, Ozzy, un boxer fără prea mult pedigree, doarme toată ziua, pupă pe cei care ne intră în casă, fugăreşte pisicile doar pentru simpla lui plăcere de a alerga, mănâncă orice, băleşte când vede morcovi şi mămăligă.
Se lasă smotocit de copii, tras de fălci şi întins ca un elastic. Dar cel mai mult îi place să fie primit în pat (când dormi) şi nu ştiu prin ce tehnică reuşeşte să se întindă în tot patul până ce tu renunţi şi dormi, eventual, pe jos. Ce mai!...e câinele ideal, pe care oricine şi l-ar dori ....nu-i aşa?! Ei bine.....este câinele ideal....pentru că astăzi acest câine mi-a salvat casa, familia şi poate ...de ce nu? şi viaţa.
Ziua de Moş Neculae, mare sărbătoare, ora 10:50. Tocmai ce am terminat de hrănit bebele cu nişte fructe, am pus nişte legume la fiert pentru prânz şi am zis să mă delectez la calculator, cu o cafea proaspătă şi mai trimit şi câteva emailuri. Aşa că mi-am instalat copilul la joacă pe covor....mi-am deschis contul de poştă şi am sorbit câteva guri de cafea....tv-ul mergea în gol...cu puţină muzică de fundal....
Dintr-o dată de pe hol se aud nişte zgomote aproape imperceptibile, ceva ca un hârşâit de mobilă şi apoi nişte sunete creepy pe care le scotea al meu Ozzy. Mârâia înfiorător, mârâitul acela pe care îl scot câinii când îşi arată colţii înspăimântători...mârâit pe care îl cunosc foarte bine din filme, nicidecum să-l mai fi auzit până acum la mine în casă, la Ozzy al meu. El poate să cânte în timp ce tu îl acompaniezi la muzicuţă, dar nicum să scoată aşa sunete. M-am dus să văd ce l-a apucat aşa dintr-o dată şi mi-a îngheţat sîngele în venă. Uşa apartamentului meu era deschisă! Ozzy s-a uitat la mine spunându-mi cu privirea lui caldă şi blândă: "gata, e în regulă!....."
Mi-am revenit cu greu ...l-am pupat şi l-am răsplătit cu nişte pişcoturi. Sunt mândră de el şi nu-mi pare rău că am un câine în casă.
Acum doarme liniştit....
