Oul? Sau Gaina?
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Am ales oul. Nu din cauza simbolisticii si nici a discutiilor pe marginea lui (sau a lor, la noi e cu oua, la altii e cu nuts). Ci pentru ca am lene si sa respir, de facut mancare, nici vorba si, cum nu activez momentan in domeniu, imi permit sa nu toc, tai, frec si ard.
Asa ca o dau in colectii mai vechi, amintiri si da, dau in oua.
Si, fireste, incep colectia cu favorita vietii, numarul unu, haleala suprema: cartofi prajiti cu branza si oua, retete nu isi au rost aici, indiferent cum combinati treburile de mai sus, e de bine.
Omleta posata, chestiune noua la inventar, dupa reteta lui McManus, adica ou batut pus in apa dupa anume schepsisuri. E misto.
Omleta carbonara, adica reciclarea pastelor ramase. Foarte misto, ar putea constitui un aperitiv de milioane.
Oua in supa (de orice inspiratie, exotica sau nu), dau bine si daca nu sunt clasicele zdrente (de ou, nu de om, pe acest site e interzisa politica).
Ou cu paste, de data asta posat cu amestec de rosii si leurda, dar merge pus oricum peste paste, nu doar in sos, uite asa, poc, deasupra.
Benedictul vietii (in imagine e imitatie sau, dac avreti, interpretare, dar ouale Benedict, cele clasice, raman ceva obligatoriu in alimentatia colesterolicului de cursa lunga).
Ou, legume, iaurt (pana la cilbir e doar un pas), combinatie de vis.
Ham and eggs, cum zice japonezul, daca e musai, trebuie.
Despre variante de omlete nu mai discutam ca deja avem o intreaga pleiada.
Ridicam nitel stacheta mancarii perfecte, cartofi prajiti cu ou si branza, da, dar daca pui si carnati, te gandesti imediat la vorba aia: da, dar arbitrii?
“Omleta” la cuptor, pe baie de abur, sigur are un nume mai smecher, dar nu mi-l amintesc eu acum, foarte misto, indiferent de combinatia aleasa.
Cat pe aici sa uit de ou fiert a la moi:
Reteta de mai sus e intangibila muritorilor de rand si bucatarilor neprofesionisti, ideal este sa vrei sa te dai mare in fata unui ajutor de bucatar cand faci asa ceva, deci nu pot sa va dezvalui secretul.
Am zis ca nu revin la omlete, dar combinatiile aerate “de ciuguleala” trebuiesc mentionate macar in trecere.
Bineinteles, vedeta mea, un ou mou, vorba alora.
Caut doua chestii misto si nu le gasesc, in schimb mai sa uit de, tararaaaam, salata de oua, multi nu o sufera, dar mi se falfaie de multi.
Mi-am mai amintit de vechea reteta, preluata cred acum o mie de ani de pe un site, parca, rusesc, anume ou in chifla (preluat si repreluat in draci).
Hai ca le-am gasit, ouale mele, imi pierdusem ouale mele umplute cu sosul meu favorit, acum nu am din ce, dar asta e cu va urma cu prima ocazie, am zis.
Ouale de mai sus cuceresc la prima degustare, mai bune am mancat (sau ma rog, la fel de bune :p ) doar facute de Dana Burlacu :D
Hai ca mai am nitel si ating targetul, am gasit si Fu Rong. Fireste, adaptare libera, dar e la subiect.
Nu, ei bine, nu gasesc (si am ajuns deja la 2011 cu cautarile), chestia de care aveam chef, anume ou fiert in mamaliga. E, nu e nimic, nici omleta mai buna ca a lui Gordon nu o gasesc, asa ca nu e bai, oul cu mamaliga ramane lipsa la inventar, asa ca rororo.
