Orez Cu Lapte…
articol scris de papalaile blog
De data asta e ceva dulce, ceva ce mi-a amintit de copilărie și de mama și l-am făcut pentru ziua asta specială. La mulți ani, Mamă! La mulți ani tuturor femeilor!
De obicei gândul la mama te duce cumva automat la copilărie și pentru că mulți ani de zile am mâncat săptămână de săptămână, lunea când veneam de la școala, orez cu lapte, m-am gândit ca pentru ziua asta specială să fac și eu orez cu lapte. Orezul cu lapte este unul din gusturile copilăriei mele!
N-am mai făcut până acum orez cu lapte și recunosc că am avut ceva emotii, dar a ieșit perfect! Am făcut chiar de două ori pentru că prima dată n-am avut răbdare cu pozele, eram nerabdatori să mâncam 
(prima dată l-am făcut chiar luni dimineață și l-am mancat pe seară, la fel ca în copilărie…)
Nu-mi plac rețetele cu ingrediente măsurate cu căni și linguri, dar uite că de data asta n-am ce face. Am folosit o cană de orez (nu foarte mare) și 5 linguri de zahăr.
Nu am răzătoare aici așa că am tăiat cu ajutorul unui curățător de legume bucăți de coajă de lămăie si portocală pe care mai apoi le-am curătat bine de partea albă și amară și le-am tăiat fășii.
Cu laptele e mai simplu căci știu că am folosit fix un litru. Eu am folosit lapte de capră. Din asta mănâncă Cip la cereale dimineața.
Am pus laptele la fiert într-o oală mai mare pe foc mic să se încălzească încet și să nu se întâmple accidente.
După ce a făcut și caimac de două ori (caimacul, alt lucru care îmi aduce aminte de copilărie și de ai mei) am adăugat orezul.
La început orezul se pierde în lapte…
După jumătate de oră am adăugat zahărul și cojile de portocală și lămâie. În timpul ăsta am tot amestecat în orezul cu lapte. Am tot amestecat și după ce-am pus zahărul. Mi-a fost frică să nu se prindă, să nu se ardă… N-a fost cazul. De ambele dăți nu s-a întâmplat nimic rău 
După ce am adăugat zahărul, orezul cu lapte a mai stat pe foc încă 30-35 de minute până orezul s-a tot umflat, a absorbit laptele și s-a fiert.
Așa arăta la final.
L-am pus repede în boluri. A mai rămas și de-o jumătate de pahar. Apoi a trebuit să aștept să se răcească.
Cât s-a răcit orezul am făcut și cremă de ciocolată pentru el, deși nu cred că-l mâncam cu ciocolată în copilărie.
Am pus niște bucăți de ciocolată neagră într-o cească și niște lapte cald bine peste.
Ciocolata a început să se topească de la laptele cald.
Am amestecat bine și gata ciocolata pentru orezul cu lapte.
Am pudrat și cu niște scorțișoară.
Am desenat și o inimioară de dulceată pentru mama, așa cum făceam în copilărie de 8 martie pe tot felul de felicitări. Desenatul e ca în copilărie, nu foloseam dulceață pe felicitări
Orezul din pahar l-am decorat cu ciocolată și kiwi și picături de dulceață. Cred că aș fi folosit bobițe de rodie dacă aveam.
Sigur că atunci când am mâncat ne-am mai adăugat fiecare ce-am vrut, ba ciocolată, ba dulceță, ba scorțișoară. Toate combinațiile au fost foarte bune.
A fost un desert perfect! A avut fix gustul copilăriei mele și și-a atins scopul… La muți ani, Mamă!
Filed under: Deserturi..., Povesti..., Retetele mele... Tagged: 8 martie, amintiri, ciocolata amaruie, ciocolata neagra, coaja de lamaie, coaja de portocala, copilarie, dulceata, dulceata de fructe rosii, La multi ani!, lapte, mama, orez, orez cu lapte, poveste, scortisoara, zahar
