Omleta Taraneasca
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
De ce taraneasca? Pai cica ce nu miroase a condiment smecher, nu se serveste cu ceai din ceainice de la ceainarii care sunt inca trendy, ce pute a oaie si ceapa, slana si carnati, se infuleca, se pateaza tricourile, are grasimi animale, ce mai, ce e bun, e taranesc. Sau bio, dupa caz.
Cum ieri speram la un ciolan cu varza dar in meniu au inlocuit pana si MBS-ul cu “mamaliga cu branzeturi fine”, adica puneau la mamaliga rocfortzi si camambertzi, nu ca nu ar fi bune, dar macar puteau sa ii zica si ei polenta, pentru urechi subtiri, deci cum spuneam, mi se facu un chef nebun de taranestile alea de la Balteni sau de la grajd, cu oua, carnati, slana, branza unsuroasa, ce pusca mea atata pastrav cu piper verde si marmote la tava cu sos de visine, lasam pe alta zi prepelitele cu struguri culesi la maturitate tarzie si ne taranim ca in diminetile reci in care ne adunam la masa dupa ce dadeam la animale, incepand, fireste, indiferent de ora, cu o tuica.
Tuica o sarii dar adunai niste praz, branza grasa de oi, slana afumata si carnat, plus ouale necesare, nu or fi din poiata ouate de dimineata, dar am putea minti frumos.
Am prajit carnurile si prazul, prajit, da, sfarait, sa lase grasime, sa miroasa pana la zeii care isi vor arunca ambrozia pentru asa o minune necereasca.
Am sfaramat branza grasa, iute si sarata, cu miros de turma, care plange dupa o mamaliga (din aia nu facui) si am turnat, dupa ce am amestecat cu ceea ce ne dau noua galinaceele, via supermarket, totul in tigaie.
Spre deosebire de tanti leana pe prichici sau prietena Mãru’ pe caramida de BCA, nu am amestecat ci am pus capac. Din ala transparent prezentat in reclama la tigaia cu gust de peste ca pe o mare gaselnita a tehnologiei moderne. Nu de alta, dar se face in tihna, se amesteca gusturile, se topeste branza, nu trebuie intoarsa.
I-as fi alaturat mamaliga, lapte acru sau, ca de 1 mai la mare, cartofi fripti si primele rosii cu gust. Din pacate am avut numai rosii netaranesti, import Olanda, dar am imaginatie bogata, pot sa cred ca sunt ca cele din gradina de la tanti Leana si Nenicutzu, fie-i tarana afanata, lasate de samanta in gradina mica si culese de un unchi zelor, fost membru de vaza in PCR care, stand pe, ma iertati, cacastoare, a vazut printre uluci mandrete de legume, rosii, vinete, ardei.
Si le-a cules sa le duca la Bucuresti, ca prea erau frumoase si uite asa a ramas familionul numeros fara seminte pentru anul care va sa fi venit deja de ceva vreme.
Lasa ca vine ea primavara si inoiesc traditii din colb, mai ales ca numai nefacute faceam noi astia mai de la oras, de mai multe ori am mancat mancarea puilor de curca, dar daca era buna? Urzici tocate cu galbenusuri fierte si cas de oaie, totul proaspat, am crezut ca e mancare pentru obraz subtire.
Cam atata cu cheful zilei de azi, sper ca a fost peizan enough for ya, ladies und gentlepeople. Cu scuzele de rigoare ca nu e o reteta, dar e incadrata corect, la cheful zilei. Urmeaza fasole cu carnati si muraciuni, ca sa mentinem trendul.
rororo
