Omleta Insorita Pentru O Sambata Reusita
articol scris de szuszazuza blog gulaschsuppe.wordpress.com
Nu prea imi plac omletele. Nu stiu de ce, dar le consider grele si de nemancat 
. Exista insa doua retete pe care le ador: una dintre ele este de la mama si va fi premiata cu o postare pe blog acum!
Ca orice omleta, e extrem de simplu de facut. Pentru o persoana se face asa: se ia un cartof mai mititel, se curata de coaja, se spala si se da pe razatoarea mare. 
Apoi se ia o ceapa verde si se taie – eu am pus doar frunzele, asa, pentru culoare. Se rade si niste branza si gata. Se incinge teflonata cu o picatura de ulei (nu de alta, dar nu vrem omleta cu ulei in loc de omleta cu cartof… ). Cand s-a incins, punem cartoful ras si un praf de sare. Il ametim putin, cat sa se inmoaie si apoi punem ceapa. Lasam focul mic, punem un capac, dar avem grija sa nu se arda, deci mai amestecam din cand in cand.
Cand legumele s-au inmuiat, spargem doua oua si le batem impreuna cu branza. In functie de cat de sarata e branza, putem sa nu mai adaugam sare. Eu am mai pus si un pic de piper rosu din rasnita. Dar aici e dupa gustul si placerea fiecaruia.
Turnam ouale batute in tigaie si amestecam. Punem iar capac si lasam sa se coaca (avand atat de putin ulei omleta se coace practic, nu mai e vorba de prajeala). Cand a prins consistenta o intoarcem cu o paleta.
O mai lasam un picut cat sa se aureasca si gata! Paharul cu iaurt e deja pregatit, cornul asteapta si el cumintel (despre cornul asta o sa scriu in curand – intra tot la categoria “institutii austriece”), va sa zica… Mahlzeit! Sa nu mai aud cuvantul foame pana diseara, la cina !
