O Pescuiala Crancena
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Intr-o sambata, intr-o vara, Povestelnicul si inca un batalion de pescari sadea, s-au pomenit ademeniti pe neprins de veste de litoralul rural al unui helesteu plin ochi cu crap oglinda si crap solzos. Se astepta o pescuiala crancena. Coborand din mers calul nazdravan care i-a adus pana in aceste locuri, pescarii flamanzi de senzatii piscicole, aninau din saritura ramele in carlige si deblocau mulinetele. Unii mai inimosi si altruisti din fire, au purces la pregatirea unei mese mai copioase (daca tot despre mancare este vorba pe acest blog) pentru pestiucii flamanzi.
Ca doar nu se poate sa manance intai pescarul si apoi pestele. Si fizic este imposibil, si biologic. Pentru ca asa stau lucrurile de pe vremurile cand pestii erau prinsi cu aruncatul de bata.
Si pescuiala a inceput pe bune.
Pestele a inceput sa sara singur pe mal. Clopoteii au inceput sa turuie.
Cat pescarii erau ocupati cu trasul tonelor de peste din iaz,
stocul de rame se iepuiza vazand cu ochii, deaceea cei mai putin norocosi la pescuit si mai putin ghinionisti la vanat, au purces la metode mai putin traditionale de dobandire a ramelor.
Cand stocul de rame a fost restabilit, pescarii si-au continuat indeplinirea sarguincioasa a vocatiei lor, iar cei priceputi la ciorba pescareasca, s-au apucat de treaba, tot conform vocatiei.
Evident, pentru a savura o ciorba, trebuie sa ai si dupa ce. In imaginea de mai jos este ilustrata o metoda autentica povestelniceasca de innobilare a procesului de consumare a tequilei.
Mai departe, vorbind despre destinatia directa a acestui blog, s-a procedat in felul urmator:
radacinile de patrunjel au fost taiate pai, la fel ca si morcovii.
Cartofii in opt (doimi de sferturi), ardeii pai.
Cititorul sa nu se sperie, ciupercile care i-au furat ochii in imaginea precedenta, le aratam in Full HD si-i spunem ca ele n-au mers la ciorba, Doamne fereste. Prezenta lor a avut un caracter strict decorativ si, undeva, deomonstrativ pentru scepticii care au zis ca in padurea de alaturi ciuperci nu-s.
Dar sa nu ne abatem de la subiect.
Toate erau gata, un cazanel nanotehnologic a fost pus pe pirostrii
si scanteia sub el a fost executata.
Cand lumea de pe mal a simtit para de sub ceaun, s-a adunat la masa in asteptare. Pana se facea ciorba in jurul mesei s-a dat cep la butoiul cu bancuri.
Procesul era in toi. In uleiul incins a fost rasturant morcovul si radacinile de patrunjel.
Legumele au fost rumenite doar putin,
pentru ca au fost adaugati cartofii, ca sa fie caliti si ei.
In timpul acesta, operativ au fost oparite cam jumatate de minut rosiile ca sa fie decojite cu usurinta.
Inca o metoda de tocare a rosiilor, probabil autentica.
Ceapa n-a riscat nimeni s-o toace dupa metoda de mai sus.
Cand cartofii au fost abia atinsi de jarul ceaunului, impreuna cu morcovul si patrunjelul au fost scosi iar ceaunul a fost umplut cu apa (sa zicem cam 8 litri, dar foarte aproximativ).
Unde este apa, acolo tre’ sa fie si peste. Asa ca, pestele dintr-o apa mare si rece urmau sa nimereasca intr-o apa mai mica si mai calda.
Inarmati cu cutite ascutite, bucataro-pescarii l-au curatat cu multa dragoste.
Cu dragoste parca.
Dupa care, pestele a mers la scaldat.
A fost spalat bine, cu apa de izvor.
Vreo 5 pesti dolofani, parca trebuiau sa ajunga.
Focul sub ceaun a fost dat mai tare.
Pestele a trebuit sa fie bucatit.
Bobarla, paznicul de noapte care urma sa le vegheze somnul pescarilor, a primit si el cate ceva din pestele nostru. Era pacat sa nu-i dam.
Odata cu capurile de pestele in cazan au nimerit ardeii si ceapa, niste foi de dafin si putina sare (fiti atenti: doar capurile; tot restul pestelui a fost adaugat mai tarziu. Scopul capetelor este de a da gust zemei, si partea secreta e ca ele isi pastreaza integritatea mult timp, astfel zama ramanand limpede). Era nevoie si de o lingura mai lunga pentru a strange spuma. O astfel de lingura n-a intarziat sa apara.
Dupa ce spuma a fost adunata, s-au adaugat zarzavaturile calite si pestele propriu zis (acuma deja fara cap).
S-a dat in clocot, s-a strans inca o data spuma si s-au adaugat rosiile tocate. S-a pus sare ca sa fie tocmai bun de sarat,
piper negru, piper rosu, cateva boabe de ienibahar si s-a lasat sa clocoteasca incet inca vreo 5 minute.
La momentul crucial, s-a gustat opera din ceaun (Povestelnicul nu putea sa riste si s-o puna pe masa negustata).
Rezultatul degustarii a dus la confectionarea imediata a unui ciorbalac (polonic, cu alte cuvinte) dupa acelasi algoritm, dupa care a fost lungita adineaori lingura. Asta nu inainte de a rasturna peste ciorba o mana generoasa de patrunjel proaspat tocat.
Cam asta a fost.
Ciorba a mers bine.
Fetelor de acasa le-am dedicat cate o floare, pentru ca ne-au convins cu silita sa mergem la pescuit,
si am pus corturile.
Nu are rost sa va spun cum a fost a doua zi, ca doar nu despre frugarui si cartofi copti este acest post. Va spun doar ca a urmat o seara minunata in care pescarii si restul lumii, nu s-au prea grabit la culcare. Aveau pentru ce.
Sa fiti sanatosi, va zic ca ciorba n-a mai ramas, si ca va doresc o toamna frumoasa cu mult peste in plasa.
P.S. Pentru ghidul pescarului, pentru o ciorba ca asta, la 2 litri de apa, retea arata cam asa (cati litri a facut, Povestelnicul habar n-are, asa ca mai bine inmultiti voi cantitatile conform proportiilor, ca sa iasa tocmai bine):
- 2 litri de apa
- 1,5 kg peste (crap, stiuca, biban sau batog(cod))
- 2 cepe medii
- 1 morcov
- 1-2 rasacini de patrunjel
- 4-5 rosii medii
- ulei de floarea soarelui
- 2 frunze de dafin
- 5 boabe de ienibahar
- cateva boabe de piper negru si rosu
- 1 legatura de marar
