O Institutie Austriaca: Schweizerhaus.
articol scris de szuszazuza blog gulaschsuppe.wordpress.com
De fapt, ar fi oare mai bine sa ii zic ” o institutie vieneza”? Oricum ar fi, tot acolo am ajunge. 
Schweizerhaus e un loc ce nu trebuie ratat daca ajungeti in Viena. Situat in parcul Prater, in apropierea Riesenrad, restaurantul acesta nu e nicidecum un loc pentru vegetarieni. In principiu puteti manca aici o gramada de preparate, dar cine vine aici vine pentru un singur lucru: Stelze, sau mai bine zis pulpa superioara de porc – ciolanul, daca vreti, acompaniata de o portie sanatoasa de hrean proaspat ras si mustar. Ok, si daca va tine, si o salata de cartofi si o felie sanatoasa de paine neagra.
Ciolanul de porc poate ajunge la mai bine de un kilogram, deci infometati-va bine pana ajungeti acolo 
, ori impartiti-l frateste. Langa el nu merge altceva decat o bere rece la halba. Sub soriciul crocant, care se va sparge delicios in dinti, veti gasi o carne minunat pregatita, atat de moale incat veti avea senzatia ca se topeste in gura. Stiu, nu e tocmai dietetic si nici tocmai potrivit pentru o zi fierbinte de vara, dar trebuie sa ma credeti ca nu mi s-a facut rau niciodata de la bunatatea asta. Poate si datorita hreanului care, desi uneori va va smulge lacrimi, va taia mult din senzatia de greu a carnii de porc.
Apropo de bere: feriti-va de chelnerii care trec in goana mare cu tavile imense pline ochi cu halbe de bere sau ciolane. Daca ii puneti piedica vreunuia nu o sa fie prea bine…
In zilele calde de vara e aproape imposibil sa gasesti un loc liber. Daca il gasiti la o masa unde mai sunt deja asezati alti oameni, intrebati daca e liber si daca va puteti aseza. Austriecii nu au nicio problema in a imparti masa cu cineva si se arata solidari, mai ales in “conditiile grele” de la Schweizerhaus . Chiar daca va dura un pic (mai mult) pana veti gasi un loc, va asigur insa ca servirea se va face apoi extrem de rapid. Nu mi s-a intamplat niciodata de cate ori am mers acolo sa stau la masa si sa numar frunzele din copaci pentru ca ne uitase chelnerul. Poza de deasupra o consider edificatoare; chelnerii sunt atat de rapizi incat sunt greu de prins in poza . Acest fapt are un singur motiv: Schweizerhaus nu este un loc de zabava.
Vii, bei, mananci – atunci poti sta. Ai chef de povesti? Poti merge linistit in alta parte. Nu ca te-ar lua de guler sa te dea afara, dar vor face tot posibilul sa te lase sa intelegi acest lucru. Sau daca nu o vor face chelnerii, o vor face cu siguranta alti clienti nemultumiti ca ocupi masa degeaba. Principiul de baza este: mananca si pleaca, pentru ca sa poata manca si altii! Bine, acum, sa nu va inchipuiti ca va trebui sa rontaiti totul in cinci minute! Cata vreme aveti bere si mancare pe masa totul e in regula pentru toata lumea !
Un sfat: daca nu gasiti sub nicio forma locuri libere aici, incercati alaturi la Kolarik. Cum cine e Kolarik? haideti sa o luam cu inceputul: Kolarik este familia care detine Schweizerhaus. La un moment dat, aceasta familie a avut o idee geniala, pentru ca incepusera sa apara tot felul de “copii” ale modelului atat de reusit al Schweizerhaus. Asa ca au pus la cale o poveste – clasica de altfel – care a prins deosebit de bine la public. Se zice ca in familie ar fi aparut o cearta cu privire la mostenire. In urma acestui conflict, fiica familiei si-ar fi luat jucariile si ar fi infiintat – culmea! in imediata apropiere a restaurantului familiei – un restaurant aproape identic: aceleasi mancaruri, si, mai ales, acelasi Stelze! A mai adaugat niste jocuri pentru copii, si gata afacerea! Care afacere bnineinteles ca merge ca pe roate, iar Stelze nu e cu nimic diferit fata de cel ce se poate manca la Sweitzerhaus! Marketing a la carte, as zice, desi ei vand (inca!) povestea conflictului ca fiind adevarata… In opinia multora aceasta nu a fost nimic altceva decat o manevra extrem de reusita de a pastra Praterul “in familie”.
Mahlzeit!
