O Decizie, O Amânare, O Schimbare și O Rețetă
articol scris de kikomica blog sufletpentruhrana.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Nu mi-a fost niciodată foarte bine și niciodată extrem de rău. Rușine mie, mulțumesc lui Dumnezeu. Oricine m-ar fi privit dinafară ar fi zis că sunt sănătoasă, că am dantură minunată, unghii frumoase, nu-s nici grasă, nici slabă. Și nu s-ar fi înșelat cu nimic. Doar că nimeni nu a stat nicio secundă în corpul ăsta, nu s-a uitat în oglindă să verifice burta, celulita, cariile, punctele negre, firele albe. Nimeni nu a simțit inima asta cum o ia la sănătoasă doar pentru că restul corpului face efortul de a se da mai repejor jos din pat dimineața. Nicio altă persoană nu a vrut să tragă aer mult, mult în plămânii ăștia ca să-ți dea seama că e un gest inutil, plămânii nu pot duce prea mult. Nu mă mai lungesc cu exemplele, ai prins ideea. Aparențele mi-au fost suficiente multă vreme, numai că acum mi-am dat seama că vin la pachet cu o mare indolență. Nu mai e cazul să mă mint că părul nu e mai des din cauza moștenirii genetice, că vânturatul prin casă și grădină cu diverse treburi casnice ține loc de sport, că țigările nu au nicio legătură cu oboseala și câte și mai câte.
Ți-am mai zis acum multă vreme că ideea de a trece la un regim alimentar crudivor mă tentează și că o studiez pentru a fi sigură că este ceea ce trebuie pentru a mă simți mai bine. Studiam pe dracu'! Nu mă înțelege greșit, am citit cărți, articole, forumuri, am văzut documentare și o fac în continuare. Mi-a fost clar de la prima carte (”Cum să ne hrănim sănătos, fără toxine”) că trebuie să schimb multe, numai că am amânat-o de lene și de frică, impunându-mi singură limite și piedici - pun pariu că ai mai auzit: ”unde găsesc eu ingrediente?”, ”am eu timp să stau să gătesc atâta?”. Inutil să mai aduc aminte că gătesc ca nebuna de trei ani și jumătate, că trăiesc într-o țară în care verziturile nu dispar niciodată de pe tarabele din piață. Și totuși, mi-a mai luat un an să pun în practică ceea ce înțelesesem din teorie.
Am comis-o până la urmă. Nu mai mănânc mâncare gătită decât în cazuri excepționale (ies în oraș, de exemplu și, deși bolbotinele sunt pe toate drumurile, restaurante care să servească raw food nu-s chiar atât de dese). Primul lucru pe care-l fac dimineața este să beau un pahar mare cu apă. Pahar care a fost urmat, pentru o vreme, de cafea și țigări. Au dispărut și ele. Îmi place apa mult de tot. Și cel mai bine merge după ea un smoothie, pe cuvânt că da! Am zis că a dispărut carnea din meniu? Definitiv. Și lactatele - ce nevoie aș mai avea când e atât de bun laptele de susan și brânza din nuci de macadamia.
Știu sigur că încă mai e cale lungă până la absoluta stare de bine și fericire, însă simt cum mă îndrept înspre acolo. Știu că există - poți să crezi că m-am înscris în vreo sectă, nu ai fi primul nici dacă tu și cu mine am fi ultimii oameni de pe pământ. Iar drumul, deși e lung, e ușor și lin dacă ai o motivație puternică și o atitudine relaxată.
Mai povestesc și altă dată, la prima mână, nu din cărți. Până atunci, hai să răspund cu un exemplu la întrebarea ce-mi e cel mai des adresată ”bine, bine, dar ce mănânci, totuși?”.
Salata de mango verde, avocado și ridichi cu dressing de lemongrass
Am folosit pentru o porție:
1 jumătate de mango verde
1 jumătate de avocado (nu foarte moale)
3 ridichi roșii
2 fire de lemongrass proaspăt
2 linguri oțet de orez
2 linguri suc de lime
3 linguri de ulei de măsline
1 strop de sare de mare
Am procedat după cum urmează:
Am tăiat mango, avocado și ridichile în feliuțe subțiri și le-am amestecat cu dressingul (hahaha, te așteptai la așa o magie?). Nu te repezi, dressingul e smecheria!
Trebuie să pui în blender oțetul, sucul de lime și lemongrass-ul tocat mărunt, mărunt. Le amesteci 20 de secunde, după care adaugi stropul de sare si uleiul, puțin câte puțin -- îl poți turna ușurel prin gaura din capacul blenderului. Dressing-ul prinde consistență de la uleiul de măsline dacă ai răbdare să-l amesteci un minut.
Când toci lemongrass-ul, păstrează un strop ca să faci plating-ul la final. Ha, de când vroiam să folosesc cuvântul ăsta! Adică aranjamentul, presari pe deasupra salatei, pe marginea farfuriei conform cu stilul și îndemânarea.
Dressing-ul nu este nici pe departe vreo invenție de-a mea. Am găsit rețeta pe site-ul centrului de spa și detox Kamalaya Koh Samui. Îți recomand cu încredere rețetele lor, sunt foarte sănătoase și gustoase.
